Autoritatea Parinteasca si Custodia Comuna . 3 Intrebari

Autoritatea părintească sau în termeni populari (custodia copiilor) este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului minor şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. Este vorba despre copiii minori ai soţilor, copiii care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu au dobândit capacitatea de exerciţiu, potrivit legii şi anume:

–       copiii minori născuţi în afara căsătoriei atunci când soţii au convieţuit anterior mariajului lor;

–       copiii minori născuţi în timpul căsătoriei;

–       şi copiii minori adoptaţi de ambii soţi;

Potrivit dispozițiilorart.396 alin. (1) din Codul civil, odată cu pronunțarea divorțului, instanța de tutelă hotărăște și asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părților, pe care le ascultă.

Până în urmă cu 12 ani, când a intrat în vigoare Noul cod civil copilul minor era încredințat unui singur părinte care decidea în orice aspect din viața copilului iar celălalt părinte avea dreptul de a păstra relația cu acesta. Noul cod civil are glementat însă instituția autorității părintești.

De câte feluri este autoritatea părintească?

1.    Autoritate părintescă comună;

2.    Autoritate părintescă exclusivă;

3.    Autoritatea părintească exercitată de către alte persoane;

1.Exercitarea autorității părintești în comun.

Dispozițiile art.397din Codul civil consacră regula potrivit căreia, în caz de divorț,autoritatea părintească se exercită de ambii părinți în comun. Astfel, putem menționa și alte articole din Codul civil care întăresc ideea coparentalității:

a.    Dispozițiile art.483 alin (1)din Codul civil – statuează că autoritatea parentală aparține ambilor părinți;

b.    Dispozițiile art.503 alin (1) din Codul civil – specifică că autoritatea părintească se exercită în mod egal de către părinți;

c.     Dispozițiile art.483 alin (3) din Codul civil – specifică că răspunderea pentru creșterea copilului revine ambilor părinți;

Când ambii părinți exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale judiciară conform dispozițiilor art. 486 din Codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială,hotărăște potrivit interesului superior al copilului.Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art.264 din Codul civil fiind aplicabile.”

În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună,deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea gradiniței, a școlii,a pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale se iau numai cu acordul ambilor părinți.

Domiciliul minorului va fi stabilit la unul dintre părinți, dându-i posibilitatea celuilalt părinte să aibă legături personale cu acesta. În acest caz, părintele separat de copil va avea dreptul la stabilirea unui program de vizită. Programul de vizitare cuprinde totalitatea vizitelor pe care le poate face un părinte la domiciliul celuilalt părinte în vederea petrecerii timpului cu copilul său sau chiar poate să preveda posibilitatea preluării copilului de la domiciliul celuilalt părinte cu condiția ca minorul să fie readus la domiciliul pe care instanța l-a stabilit.

În cazul în care apar neânțelegeri între părinții divorțați cu privire la exercitarea autorității părintești, aceștia se pot adresa instanței de judecată, care va decide în funcție de interesul superior al copilului.

Întrebare: Dacă domiciliul minorului după divorț este stabilit la un singur părinte,autoritatea părintească devine exclusivă?

Răspuns:Nu. Chiar dacă domiciliul minorului după divorț este stabilit la un singurpărinte, acest lucru nu-l împiedică pe celălalt părinte să obțină autoritatepărintescă comună.

Întrebare: Este posibilă stabilirea locuinței alternative a copilului în cazul custodiei comune?

Răspuns: Da. În cazul divorțului, atunci când autoritatea părintească se exercită în comun, există posibilitatea, în fapt, ca minorul să locuiască alternativ cu ambii părinți daca este în interesul său, însă, în toate cazurile, minorul va avea domiciliul legal doar la unul dintre părinți.

Întrebare: Dacă ambii părinți au o locuință, atunci e favorizată mama?

Răspuns: Nu este o regulă. Susținerea că doar mama copilului îi poate asigura acestuia îngrijirea corespunzătoare, contravine principiului îndreptățirii egale a ambilor părinți.În acestă situație, aprecierile se vor face de la caz la caz, instanța analizând mai multe  aspecte cum ar fi vârsta copilului, situația materială a părinților, legăturile afective ale părintelui cu copilul.

Întrebare: Ce fac în situația în care fostul soț nu este de-acord cu plecarea copilului minor în vacanță în străinătate?

Răspuns: În această situație te poți adresa instanței de judecată, care în baza unei ordonanțe președințiale poate suplini acordul celuilalt părinte, astfel încât,copilul minor să poată pleca în vacanță în străinătate.

În vederea stabilirii autorității părintești, ceea ce primează nu este interesul părinților, confortul acestora, dorințele lor, care nu de puține ori pot fi egoiste și posesive, ci interesul superior al copilului. Eventual,acordul părinților în privința exercitării autorității părintești poate constitui un reper, o probă, atunci când un asemenea acord concordă cu interesul superior al copilului.

Ce înseamnă interesul superior al copiilor?

‘’ În cazul desfacerii căsătoriei din culpă comună, aprecierea interesului superior al copilului și încredințarea sa mamei sau tatălui spre creștere și educare,atunci când ambii părinți formulează cerere de încredințare a minorului născut din căsătoria părților se face ținând seamă de vârsta copilului, de comportarea acestora față de copil anterior și ulterior divorțului, legăturile de afecțiune dintre copil și părinți, locul de muncă al acestora, starea de sănătate a copilului.

Rațiunea de interesul superior al copilului are caracter complex,conținutul său  raportându-se  la posibilitățile de dezvoltare fizică,morală și materială pe care le poate găsi la unul dintre părinți. Niciunul din elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat ori analizat drept unic criteriu,nu pot fi neglijate în raționamentul judecătorului elementele faptice raportate la situația familială concretă. Accentuarea unuia sau altuia dintre criterii,chiar dacă nu este greșită, trebuie justificată de judecător”.[1]

În concluzie, în majoritatea situațiilor este bine ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, astfel încât, copilul să se poată bucura în creșterea și educarea sa atât de figura paternă, cât și de figura maternă. Exercitarea autorității părintești în comun  reprezintă regula în procedurile judiciare din România, iar acest lucru ajută copilul să depășească mai ușor separarea părinților săi. Însă, în toate situațiile trebuie să primeze interesul superior al copilului.

Dacă autoritatea părintească în comun este exercitată în scop de șicană de către unul dintre părinți, față de celălalt părinte, legiuitorul a creat și remedii pentru fiecare dintre aceste situații. Dacă intenționezi să divorțezi sau întâmpini probleme din pricina celuilalt părinte care acționează în mod necorespunzător, ignorând interesul superior al copilului, nu ezita să ne consulți. Echipa noastră de avocați specializați în dreptul familiei va fi alături de tine pe întreg parcursul procedurilor judiciare.

autor: av. Ada Radu

[1] C.A.București, s.a III-a civ, dec. Nr. 1378 din 17 decemrbie 2004

Bibliografie:

1. Marieta Avram -Drept Civil Familia-Editura Hamangiu 2016

2.Gabriela Cristina Frențiu- Divorțul și procedura divorțului- Editura Universul Juridic

‍