INSELACIUNEA.Top 5 cele mai raspandite metode de inselaciune

Infracțiunea de inselaciune ocupă locul trei în topul celor mai răspândite infracțiuni contra patrimoniului, după furt și tâlhărie. Fie că vorbim despre formele rudimentare ale infractiunii de inselaciune pentru a carei savarsire nu este nevoie decât talent nativ, de viclenie, şiretenie fie că vorbim despre modalități elaborate de săvârșire, infracțiunea analizată în curpinsul articolului prezintă interes atât pentru persoanele cercetate pentru infracțiunea de inselaciune, cât și pentru victimele infracțiunii de inselaciune.

Norma de incriminare:

Dispozițiile art.244 din Codul Penal: Înșelăciunea

(1)Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2)Inselaciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3)Împăcarea înlătură răspunderea penală.

I. Cine poate săvârși infracțiunea de inselaciune?

a) Orice persoană fizică care are capacitatea de a răspunde penal;

b) Orice persoană juridică care răspunde penal (în doctrină A-R Trandafir OP.cit.p163-165) s-a arătat că dintre infracțiunile contra patrimoniului, infracțiunea de inselaciune este cel mai des comisă de persoanele juridice, în practică reținându-se:

• inselaciune în relațiile între profeșioniști prin emiterea de cecuri sau bilete la ordin (fără a exista disponibilitate în cont  și fără ca partenerul contractual să cunoască aceasta);

• inselaciune prin crearea unei aparențe de bonitate comercială (crearea unor circuite de documente în cazul utilajelor de construcții, pentru a da aparența de legalitate a operațiunilor comerciale derulate, fiind emise facturi care aveau înscrise operațiuni comerciale nereale);
• inselaciune în domeniul medical (persoana juridică a indus în eroare reprezentanții a 340 de unități sanitare prin prezentarea ca adevărată a calității mincinoase ale produselor proprii, referitoare la concentrația substanțelor active și la eficiența biocidă, precum și prin utilizarea de mijloace frauduloase constând în etichete și alte înscrisuri ce atestă elemente de conformitate nereale, determinându-i în acest mod să încheie contracte de achiziție de produse biocide și pricinuindu-le o pagubă).

II. Cum se săvârșește infracțiunea de inselaciune?

1) Varianta tip a infracțiunii de inselaciune:

(1)Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Infracțiunea de inselaciune se poate săvârși atât printr-o acțiune (de inducere în eroare a persoanei vătămate) cât și printr-o inacțiune (omisiune).

In doctrină, s-a arătat că infracțiunea de inselaciune presupune în varianta tip (cea prevăzută de alin.1) o simplă viclenie a autorului infracțiunii, care nu se ajută de mijloace frauduloase (al căror folosire ar atrage incidența alin.2, respectiv a variantei agravate).

În varianta tip a infracţiunii, mijloacele şi modalităţile concrete prin care autorul infracțiunii o face pe victimă să creadă neadevărurile prezentate, adică îi induce sau îi menţine în eroare ori îi produce iluzia adevărului, ca de exemplu: viclenie, şiretenie, uneltiri, stratageme, şiretlicuri, mistificări, prefăcătorii, ademeniri, amăgiri, trucaje, intrigi etc.

Prin urmare, aceste mijloace sau moduri prin care se realizează inducerea în eroare a victimei nu pot fi decât sub forma unor simple minciuni, întrucât dacă sunt frauduloase, adică susţinute sau întărite şi prin alte mijloace, cum ar fi: nume, calităţi, înscrisuri, înscenări de fapte (astfel ca minciuna să fie mai convingătoare) fapta va fi încadrată în varianta agravată de inselaciune.

Varianta agravată a infracțiunii de inselaciune:

(2)Inselaciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Enumerarea din cuprinsul variantei agravate prevăzute de alin.2, respectiv „nume sau calităţi mincinoase”, are caracter exemplificativ, textul venind doar să ofere repere. Prin folosirea sintagmei „ori de alte mijloace frauduloase”, legiuitorul a dorit să acopere o plajă mare de acțiuni frauduloase puse în practică cu ingeniozitate de autorii infracțiunilor.

Astfel, varianta agravată a infracţiunii de inselaciune se deosebeşte de varianta tip numai prin mijloacele prin care a fost săvârşită acţiunea de amăgire, de inducere în eroare a subiectului pasiv şi care sunt de natură să asigure mai uşor reuşita acestei acţiuni.

Potrivit art. 244 alin. (2) teza a doua din Codul penal, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, va exista concurs între infracţiunea de inselaciune varianta agravată şi infracţiunea care se referă la mijlocul fraudulos (de exemplu, infracţiunea de folosire de înscrisuri false, prevăzută de art. 323 din Codul penal, uzurparea de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 din Codul penal, infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută de art. 348 din Codul penal).

Nume mincinoase = se referă la folosirea de către autorul infracțiunii a unor nume  și/sau prenume reale sau imaginare care nu sunt ale făptuitorului, dar care pot facilita comiterea faptei sau îngreunează identificarea ulterioară a acestuia.

Calități mincinoase – implică folosirea unui mijloc calificat care oferă un plus de creidibilitate. Spre exemplu, autorul infracțiunii pretinde o anumită stare civilă, cetățenie, grad de rudenie, profesie. Inclusiv acesta poate pretinde o anumită calitate: inspector ANPC/ISU/Poliție, situație în care folosirea fără dreppt a unei calități oficiale poate atrage și reținerea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale;

Alte mijloace frauduloase = acele procedee care prin ele însele au capacitatea să creeze o distorsionare a realității, dincolo de abilitatea autorului sau de credulitatea victimei.

Inclusiv folosirea unor acte care nu mai sunt conforme cu realitatea atrage incidența infracțiunii de inselaciune în varianta agravată. Astfel, autorul infracțiunii, pentru a obține un credit, prezintă un înscris din care rezultă că este proprietarul unui imobil (pe care la momentul prezentării înscrisului nu îl mai deținea în proprietate – dar pe care l-a avut anterior) iar acordarea acelui credit s-a fundamentat pe înscrisul depus, atrage reținerea infracțiunii de inselaciune.

„Inselaciunea săvârșită prin folosirea unui contract de vânzare, care a constituit garanția unui contract de împrumut, deși anterior momentului încheierii contractului de împrumut și al constituirii garanției făptuitorului transmisese dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un contrct de vânzare cumpărare, determină incidența dispozițiilor art.244 alin.2 din Codul penal referitoare la varianta agravată a infracțiunii de inselaciune constând în săvârșirea faptei prin folosirea de mijloace frauduloase” ( ICCJ Decizia 64/A din 23.02.2014).

Varianta agravată – art.244 raportat la art.256¹ din Codul penal: În cazul infracțiunii de inselaciune care a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Noțiunea de consecințe deosebit de grave se explică la art.183 din Codul penal și se referă la o pagubă material mai mare de 2.000.000 lei. În această situație, limitele de pedeapsă se vor majora cu jumătate. În acest caz, competența va reveni Parchetului de pe lângă Tribunal/ Tribunalului.

Cele mai cunoscute metode de inselaciune:

a) Metoda „accidentul”: făptuitorul se recomandă ca o rudă a persoanei vătămate (de regulă fiu/ nepot/ strănepot) și pretinde că a fost victima unui accident rutier, sau chiar organul judiciar care cercetează accidentul rutier, ori medicul la care a ajuns victima accidentului rutier.

 Astfel, persoanele vătămate ( de regulă bătrânii) sunt induși în eroare prin prezentarea mincinoasă a accidentului comis de către o rudă a persoanei vătămate / sau a cărei victimă este o rudă a persoanei vătămate, solicitându- li-se bani pentru tratamente medicale / coruperea organlor judiciare/ plata doctorilor/ „despăgubirea” victimei:

b) Metoda „Capac”: autorul (de cele mai multe ori bișnițar / valutist), prin dexteritatea lui, profitând de neatenția victimei, îi remite persoanei vătămate o sumă mai mică de bani decât cea cuvenită, fie înlocuind o parte de bani cu banknote false, fie cu unele de valoare mai mică sau ieșite din circulație, fie chiar cu bucăți de ziar inserate între bancnotele bune.

c) Metoda „Maradona”: autorul abordează persoana vătămată (de regulă turiști), dându-se drept polițiști, pretinde să le verifice actele și  banii (pentru a constata dacă sunt sau nu falși).Pentru credibilitate, aceștia prezintă uneori legitimații false, iar alteori efectuează procedee precum imobilizarea ori percheziționarea persoanei vătămate sau a autoturismului ei. În acest caz, în raport de particularitățile cauzei, în cele mai multe situații se va reține insă infracțiunea de furt sau de tâlhărie și nu infracțiunea de inselaciune, deoarece sustragerea unor bancnote primite pentru „verificare” are semnificația acțiunii de luare a lor fără drept chiar din posesia persoanei vătămate.

d)  Metoda „Curierul”: Autorul infracțiunii sună la uşile persoanelor despre care ştiu că sunt singure acasă ( de regulă vârstnice) şi le spun că au un colet pentru vecinul lor, dar care nu este acasă. După ce îi conving că este un colet important, le spun bătrânilor că trebuie să plătească o sumă de bani. De regulă, victimele îşi sună vecinii după ce plătesc banii, astfel că infractorii reuşesc să dispară între timp.

e) Metoda „Premiul cel mare”:  Autorul infracțiunii trimite mesaje scrise pe telefoanele mobile al persoanei vătămate, prin care o anunță că a câştigat un premiu. Însă, pentru a intra în posesia acestuia trebuie să plătească o taxă. Victimele sunt rugate să sune la numărul de telefon indicat în mesaj pentru a afla mai multe detalii. Ca şi în celelalte situaţii, după ce transmit sumele de bani în conturile indicate, victimele nu mai pot lua legătura cu cei care i-au informat despre premii

Distincția dintre infracțiunea de inselaciune si alte infracțiuni:

Distincția dintre obținerea ilegală de fonduri și inselaciune Decizia 4/HP/2016 a ICCJ:

Referitor la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 din Codul penal, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii consideră că aceasta se apropie sensibil de o incriminare specială a unor modalităţi concrete de comitere a infracţiunii de inselaciune în formă agravată, prin folosirea de mijloace frauduloase.

 Astfel, se reţine că folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete reprezintă o modalitate concretă de inducere în eroare a autorităţii publice care acordă finanţarea, având drept consecinţă aprobarea finanţărilor din fonduri publice a unei persoane care nu este îndreptăţită să le obţină întrucât, în fapt, nu îndeplineşte cerinţele de eligibilitate prevăzute de lege.

 Însă, infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi, respectiv, art. 306 din Codul penal diferă una de cealaltă, prin faptul că, în cazul celei de-a doua, paguba este prezumată, fiind nerelevant dacă fondurile obţinute în mod fraudulos au fost ori nu folosite conform destinaţiei. Astfel, chiar dacă proiectul pentru care a fost obţinută finanţarea a fost în totalitate respectat, neregularităţile privind maniera de obţinere aduc şi prezumţia absolută a unei pagube cauzate finanţatorului prin conduita inculpatului.

Norma prevăzută de art. 306 din Codul penal sancţionează o formă specifică de inducere în eroare comisă prin folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.

Prin prezentarea unor informaţii neadevărate, cuprinse în documente ori date false, inexacte sau incomplete, de care depinde acordarea finanţării publice sau garantate prin fonduri publice – şi nu cofinanţate din bugetul naţional, cum este cazul deturnării de fonduri ce provin din resurse europene – autorul infracţiunii se prezintă ca fiind eligibil pentru primirea acelor fonduri.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că textul art. 306 din Codul penal instituie o incriminare specială, justificată prin particularităţile constatării pagubei, care este prezumată absolut din însuşi faptul obţinerii frauduloase a fondurilor.

Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii apreciază că fapta de inselaciune şi/sau de obţinere ilegală de fonduri nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, fiind imposibilă identificarea a două valori sociale distincte care să justifice pluralitatea de infracţiuni, iar o astfel de încadrare juridică ar pune în discuţie conformitatea acesteia, din perspectiva principiului non bis in idem.

Publicarea de anunțuri fictive online – distinctia dintre inselaciune și fraudă informatică?

*) Prin Decizia nr. 37/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Publicarea de anunţuri fictive online care a avut drept consecinţă producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fraudă informatică, prevăzute de art. 249 din Codul penal (în modalitatea alternativă a «introducerii de date informatice»), sau ale infracţiunii de inselaciune, prevăzute de art. 244 alin. (2) din Codul penal (în modalitatea alternativă «prin alte mijloace frauduloase»)?”

Stabileşte că publicarea de anunţuri fictive online care a avut drept consecinţă producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de inselaciune, prevăzute de art. 244 din Codul penal.

Emiterea de cercuri fără acoperire: Distinctia dintre inselaciune sau abuz de încredere si fraudarea creditorilor:

„Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în tot sau în parte (la momentul emiterii cecul avea acoperire financiară) ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare (la momentul emiterii cecul avea acoperire financiară) în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust,

dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de inselaciune prevăzută de art.244 alin.1 sau 2 din Cod penal, iar nu abuz de încrede în frauda creditorilor, care nu va absorbi infracțiunea prevăzută de art. 84 pct.2 din Legea 59/1934, față de obiectul juridic și conținutul constitutive al acestor infracțiuni

urmând a fi reținute în concurs infracțiunea de inselaciune (art.244 Cod penal) și infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934, dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea 59/1934; în schimb infracțiunea prevăzută de art.84 pct.1 din Legea 59/1934 (emiterea unui cec fără a avea autorizarea trasului) va fi reținută în concurs cu art.244 alin.1 Cod penal, dacă inselaciunea este comisă prin folosirea cecurilor, deși exista interdicția bancară de a emite cecuri. ”

(OP CIT. Mihail Udroiu- Sinteze de Drept Penal Partea Specială- CA Oradea, Decizia 642/2015).

În concluzie, dacă ai fost victima unei infracțiuni de inselaciune, sau dacă ești cercetat pentru infracțiunea de inselaciune, nu ezita să ne contactezi. Echipa noastră de avocați specializați în drept penal este pregătită în orice moment să îți asigure servicii juridice de înaltă calitate.

Autor: avocat Vlad Popovici