Continut
Date statistice:
În anul 2022 au fost trimiși în judecată 62.283 inculpați.Din cei trimiși în judecată au fost achitați definitiv în anul 2022, indiferent de perioada trimiterii în judecată, 1.243 de inculpați.
Așadar, din totalul inculpaților trimiși în judecată în anul 2022, au fost achitați defintiv doar 2% din inculpați. Deși cifra poate părea îngrijorător de mică,trebuie să știi că aceasta a crescut cu 65,7% față de anul 2021 când a fost dispusă soluția de achitare față de 750 de inculpați, adică 1,2% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
Haideți să vedem împreună statistica referitoare la soluțiile de achitare definitive în perioada 2013-2020:
În anul 2020 a fost dispusă soluția de achitare față de 1,4% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2019 a fost dispusă soluția de achitare față de 2.1% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2018 a fost dispusă soluția de achitare față de 2.2% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2017 a fost dispusă soluția de achitare față de 1.7% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2016 a fost dispusă soluția de achitare față de 1.3% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2015 a fost dispusă soluția de achitare față de 2% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2014 a fost dispusă soluția de achitare față de 2.8% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
În anul 2013 a fost dispusă soluția de achitare față de 1.3% din totalul inculpaților trimiși în judecată.
Motivele pentru care în anul 2022 au crescut numărul achitărilor defintive cu 65,7% față de anul 2021 sunt următoarele:
Efectele Deciziei Curții Constituționale a României nr.405/2016 – ce a avut ca efect dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu;
Efectele Deciziei Curții Constituționale a României nr.176/2022 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.270 alin.3 din Legea nr.8/2006 privind Codul vamal și ale OUG 85/2022 prin care au fost modificate prevederile acestui text de lege;
urmărirea penală incompletă, în sensul în care nu au fost clarificate toate aspectele necesare referitoare la tipicitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților;
probatoriul considerat insuficient de instanță pentru a reține vinovăția dincolo de orice dubiu rezonabil, probatoriu fundamentat doar pe declarația denunțătorului; – survenirea în faza de judecată a unor situații noi și administrarea unor mijloace de probă noi care au condus la modificarea stării de fapt inițiale.
Așadar, importanța cunoașterii statisticilor este una substanțială în ghidarea de principiu a unei persoane trimise în judecată pusă în fața unei alegeri dificile: Aleg procedura simplificată și sper la o pedeapsă blândă? Sau mă lupt și aspir la o soluție de achitare?
Însă alegea procedurii parcurse în faza de judecată fără consilierea unui avocat specializat în drept penal îți poate fi în mod semnificativ dezavantajoasă. Procedura urmată nu trebuie aleasă în funcție de statistică, ci în funcție de convingerea persoanei trimise în judecată și de evaluarea probatoriului.
Prin urmare, cunoașterea datelor statistice, dublate de cunoștințele și experiența noastră practică ca avocați specializați în drept penal, care avem capacitatea să efectuăm o analiză complexă și o evaluare a probatoriului, implicit a șanselor tale, poate să facă diferența dintre o soluție de achitare și o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sau a executării pedepsei în regim penitenciar.
Faza judecății este guvernată de principiul dublului grad de jurisdicție. Prin urmare, și această fază este divizată în două etape, respectiv: judecata în fond și judecata în apel.
Judecata în fond:
I.1 Ce înseamnă judecata în fond?
Judecata poate fi definită ca reprezentând acea fază a procesului penal, în care, pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și verificat în procedura de cameră preliminară și (în funcție de procedura aleasă completat de un material probator readministrat și/sau probele noi administrate), persoana trimisă în judecată este sau nu este trasă la răspundere penală.
Spre deosebire de faza de urmărire penală, faza judecății este guvernată de patru principii:
Principiul oralității – părțile au posibilitatea să-și exprime poziția cu privire la fiecare chestiune, mai-nainte ca instanța de judecată să dispună asupra vreunei chestiuni. Principiul oralității se materializează prin dreptul de a formula cereri, de a ridica excepții, dreptul de a oferi explicații, de a pune concluzii etc.
Principiul nemijlocirii – ceea ce înseamnă că instanța trebuie să îndeplinească în mod direct toate actele procesuale și procedurate. Consecința este că instanța trebuie să perceapă în mod direct probatoriul, ceea ce implică inclusiv readministrarea probelor administrate în faza de urmărire penală.
Principiul contradictorialității – obligația de a pune în discuția tututor participanților toate cererile sau excepțiile părților, procurorului sau ale cerlorlalți subiecți procesuali, ori cele invocate din oficiu de instanță.
Principiul publicității – sedința de judecată este publică, prin urmare orice persoană are dreptul să paricipe la desfășurarea acesteia. Aceast principiu comportă și excepții, însă analiza acestora va face obiectul unui articol viitor.
I.2. Primul termen cu procedura legal îndeplinită:
În continuare, vom păși împreună în sala de judecată și îți voi spune că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită și cauza aflată în stare de judecată:
președintele completului de judecată dispune ca grefierul să dea citire actului de sesizare a instanței sau să facă o prezentare succintă a acestuia;
până la citirea actului de sesizare a instanței este și momentul în care poate interveni împăcarea părților
președintele iți va explica în ce constă înviunuirea ce ți se aduce, îți va aduce la cunoștință dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-ți atenția că ceea ce declari poate fi folosit și împotriva ta, precum și dreptul de a adresa întrebări personal coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, persoanei vătămate, martorilor, experților și dreptul de a da explicație în tot cursul cercetării judecătorești;
Îți va aduce la cunoștință că, dacă acțiunea penală nu vizează o faptă care se pedepsește cu detențiunea pe viață, că poți solicita ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina ta;
Momentul începerii cercetării judecătorești desemnează și termenul limită până la care persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal (dispozițiile art.20 alin.1 din Codul de procedură penală)
Astfel, judecata în fond poate avea loc fie în procedura simplificată, fie în procedura comună.
Care este diferenta intre procedura simplificata si porcedura comuna? Ce procedura sa aleg?
In cazul in care aleg sa recunosc savarsirea faptei pot alege judecata in procedura simplificata .
Parcurgerea procedurii simplificate prezintă două mari beneficii:
Beneficiul substanțial ( reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei cu închisoarea și cu o pătrime în cazul pedepsei cu amenda penală).
Beneficiul timpului (ce implică soluționarea rapidă și previzibilă a cauzei).
De precizat faptul ca in aceasta situatia trebuie sa recunoasteti in totalitate savarsirea faptei asa cum este descrisa in actul de sesizare al instantei, iar judecata se va efectua in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, neputand contesta probatoriul administrat in cursul urmaririi penale.
In situatia in care stiu ca sunt nevinovat, pentru a putea asipra la o solutie de achitare pot alege sa parcurg procedura comuna.
In acest caz se va dispune readministrarea intregului probatoriu.
I.3. Judecata în cazul recunoașterii învinuirii (judecată în procedura simplificată):
Judecata cauzei în procedura simplificată este declanșată exclusiv de cerea ta, făcută până la începerea cercetării judecătorești. Pentru a fi admisibilă cererea ta trebuie să îndeplinească două condiții:
Recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina ta prin actul de trimitere în judecată (respectiv recunoașterea situației de fapt și a vinovăției reținute, nu în mod obligatoriu și a încadrării juridice care se poate schimba la cererea ta sau din oficiu);
Solicitarea ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmării penale și eventual a înscrisurilor prezentate de părți (instanța poate dispune acordarea unui singur termen pentru prezentarea înscrisurilor).
După formularea cererii, instanța procedează la ascultarea inculpatului (procedură distinctă de audierea inculpatului). Diferența dintre cele două noțiuni vizează împrejurarea că, pe calea ascultării inculpatului, instanța nu urmărește să obțină un mijloc de probă (cum este în cazul audierii) pentru a lămuri raportul de conflict dedus judecății.
Instanța urmează să pună în discuție cererea ta, iar după luarea concluziilor procurorului și a celorlalte părți, dispune fie admiterea cererii, fie respingerea cererii (dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și analizate anterior).
În situația în care cererea de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii este respinsă, atunci judecarea cauzei va avea loc în condițiile judecății în procedura comună. Cu toate acestea, dacă instanța va reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânarea aplicarii pedepsei, limitele prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Dacă cererea este admisă, atunci instanța va da cuvântul în dezbateri procurorului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilemnte și inculpatului.
Înainte de a încheia dezbaterile, inculpatul are dreptul la ultimul cuvânt, timp în care nu îi pot fi adresate întrebări.
Parcurgerea procedurii simplificate prezintă două mari beneficii:
Beneficiul substanțial ( reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei cu închisoarea și cu o pătrime în cazul pedepsei cu amenda penală).
Beneficiul timpului (ce implică soluționarea rapidă și previzibilă a cauzei).
I.4 Soluțiile ce pot fi dispuse în această procedură :
În situația în care ai solicitat ca judecata să aibă loc în baza procedurii recunoașterii învinuirii, instanța de judecată poate dispune la fel ca în cazul desfășurării judecății în procedura comună, orice soluție, mai puțin:
instanța nu poate dispune pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin.1 litera b) teza a II a din Codul de procedură penală (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) și
instanța nu poate dispune pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiată nici pe dispozițiile art 16 alin.1 litera c) din Codul de procedură penală ( nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.
I.5. Judecata în procedura comună:
După ce ți-ai exercitat disponibilitatea de a solicita ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura comună, pentru a aspira la pronunțarea unei soluții de achitare, avocatul tău ales va proceda la cotestarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală (declarațiile martorilor, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente etc) și va formula cererea de administrare a probelor noi.
Așadar, în cuprinsul cercetării judecătorești regăsim două categorii de acte:
Actele de cercetare obligatorii: audierea inculpatului, audierea persoanei vătămate și a celorlalte părți. Apreciez că în categoria actelor de cercetare obligatorie intre și readministrarea probatoriului ca efect al disponibilității inculpatului de a contesta probele administrate în faza de urmărire penală;
Actele de cercetare facultative: vizează în mod substanțial probele noi parcurse în cursul cercetării judecătorești (expertize, martori care nu au fost audiați în faza de urmărire penală, înscrisuri, înregistrări audio-video, relații comunicate de la instituții publice etc).
Prin urmare, cercetarea judecătorească va debuta cu audierea inculpatului, urmată de audierea persoanei vătămate și a celorlalte părți. Ordinea de efectuare a cercetării judecătorești nu este obligatorie, prin urmare, inculpatul poate solicita preschimbarea ordinii de cercetare judecătorească și poate alege să dea declarație la finalul cercetării judecătorești.
După epuizarea efectuării actelor de cercetare obligatorii și a celor facultative, instanța va declara terminată cercetarea judecătorească și se va trece în etapa dezbaterilor ce va debuta cu concluziile procurorului, ale persoanei vătămate, ale părții civile, părții responsabile civilmente și ale inculpatului.
I.6 Ultimul cuvânt:
După ce toate părțile au pus concluziile, mai înainte de închiderea dezbaterilor, instanța acordă cuvântul inculpatului. În această etapă, inculpatul nu face declarații, ci poate să releve orice aspect pe care el îl consideră relevant, chiar și chestiunile de ordin personal. În această etapă, inculpatului nu i se pun întrebări și nici nu poate fi întrerupt.
I.7 Soluțiile ce pot fi dispuse:
Condamnarea:
Soluția de condamnare se poate dispune atunci când instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.Această soluție implică fie aplicarea unei pedepse cu amenda penală, sau a unei pedepse cu închisoarea a cărei executare poate fi suspendată sau a cărei executare va fi efectuată în penitenciar, fie aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață.
Renunțarea la aplicarea pedepsei
Renunțarea la aplicarea pedepsei, presupune la fel ca în cazul soluției de condamnare îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții, însă spre deosebire de soluția de condamnare, instanța nu va mai proceda la stabilirea și aplicarea vreunei pedepse.
Amânarea aplicării pedepsei:
Amânarea aplicării pedepsei, la fel ca și în cazul celorlalte soluții, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții însă, spre deosebire de renunțarea la aplicarea pedepsei, în cazul acesta, instanța stabilește pedeapsa, dar apreciază că se impune amânarea aplicării efective a acesteia.
Achitarea inculpatului:
Soluția de achitare se dispune atunci când instanța constată existența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de dispozițiile art.16 alin.1 literele a) – d) din codul de procedură penală.
Încetarea procesului penal:
Soluția de încetare a procesului penal se pronunță atunci când instanța constată existența uneuia dintre cazurile prevăzute de art.16 alin.1 literele e- j) din Codul de procedură penală.
Odată cu soluționarea acțiunii penale, dacă acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, aceasta se soluționează ca și regulă în același timp cu acțiunea penală, iar soluțiile ce pot fi dispuse sunt următoarele:
-admiterea acțiunii civile
-respingerea în parte a acțiunii civile
-respingerea în tot a acțiunii civile
I.8 Calea de atac :
Împotriva sentinței, se poate formula calea de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei. Exercitarea căii de atac a apelului va conduce la împiedicarea punerii în executare a dispozițiilor hotărârilor penale atacate până la momentul soluționării apelului.
Judecata în apel:
II.1 Ce înseamnă judecata în apel?
Judecata în apel înseamnă că, o instanță ierarhic superioară celei care a soluționat cauza în primă instanță, va efectua un control în fapt și în drept asupra sentinței apelate, având dreptul să schimbe sau să modifice soluția inițială.
II.2 Cine poate declara apelul?
Procurorul în ceea ce privește latura penală și latura civilă
Inculpatul în ceea ce privește latura penală și latura civilă (pentru inculpat apelul poate fi declarat și de către soțul acestuia).
Partea civilă în ceea ce privește latura penală și latura civilă
Partea responsabilă civilmente în ceea ce privește latura civilă, iar în ceea ce privește latura penală, doar în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția din latura civilă.
Persoana vătămată în ceea ce privește latura penală
Martorul, expertul , interpretul și avocatul în privința cheltuielilor judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora sau onorariilor acestora.
Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
II.3 Efectele apelului:
Efectul suspensiv: Apelul are un caracter suspensiv, prin urmare, promovarea căi de atac a apelului va conduce la împiedicarea punerii în executare a dispozițiilor hotărârilor penale atacate până la soluționarea apelului.
Efectul neagravant: Apelul are un efect neagravant (non reformatio in pejus): principiu care statuează că nu ți se poate agrava situația în propria cale de atac. Însă, acest principiu operează doar când una dintre părți promovează apelul. În situația în care apelul a fost promovat de cel puțin încă o persoana, acest principiu se anulează reciproc.
Efectul devolutiv: Desemnează „dreptul” instanței de apel să judece din nou toate aspectele cauzei soluționate sau nu în primă instanță.
Efectul extensiv: Desemnează „dreptul” instanței de apel să extindă examinarea cauzei și asupra celorlalte părți din cauză (presupune o pluralitate de părți) chiar dacă nu au declarat apel, și să pronunțe o nouă hotărâre și în privința lor, însă doar dacă prin aceasta nu le agravează situația.
II.4 Actele de judecată:
Spre deosebire de judecata în fond, singurul act de cercetare obligatoriu este ascultarea inculpatului (dacă aceasta este posibilă) potrivit dispozițiilor art.420 alin.4 din Codul de procedură penală. În privința actelor de cercetare facultative putem include aici: probele noi sau readministrarea probelor de la prima instanță potrivit dispozițiilor art.420 alin.5 din Codul de procedură penală.
II.5 Soluțiile dispuse în apel:
Instanța, judecând apelul poate pronunța una dintre următoarele soluții:
Respinge apelul și menține soluția primei instanțe dacă:
Dacă apelul este tardiv introdus sau inadmisibil (formulat peste termen, sau inadmisibil în situația în care vizează o sentință de declinare de competență)
Dacă apelul este nefondat (criticile formulate împotriva primei soluții nu sunt pertinente).
Admite apelul și:
Desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre
Desființează sentința primei instanțe și trimite cauza la rejudecare de către instanța competentă, atunci când: judecata în fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, sau care desi legal citată a fost în imposibilitate de prezentare și a anunțat instanța de această imposibilitate.
Rejudecarea se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, sau asupra acțiunii civile, ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută.
În concluzie, este important să reții că în anul 2022 doar 2% din inculpații trimiși în judecată au fost achitați. Prin urmare, alegerea strategiei de apărare în faza judecății în fond este una crucială. O decizie neinspirată te poate trimite la închisoare. Alege să nu rămâi singur în această luptă.
Avocatul tău poate fi cel mai mare aliat în această situație, asigurându-se că drepturile tale sunt respectate și că vei obține rezultatul pe care ți-l dorești, care să-ți aducă liniștea dinaintea declanșării procesului penal. Dacă ai fost trimis în judecată, sau de ce nu ești în etapa judecății în apel, nu ezita să ne consulți. Echipa noastră de avocați specializați în dreptul penal este aici să lupte alături de tine.
