LEGE NOUA REFUZ DRUGTEST – analiza modificarilor OUG 84/2024.

Începând cu data de 29 iunie 2024, dacă refuzi testarea preliminară cu aparatul DrugTest / etilotest vei rămâne fără permisul de conducere cel puțin până la momentul comunicării rezultatelor probelor biologice. Este principala modificare adusă pe calea OUG 84/2024 adoptată de Guvernul României, însă nu este singura modificare.

În continuare, vom analiza principalele modificări aduse pe calea IUG 84/2024, de interes în materia dosarelor penale privind infracțiunile la regimul rutier:

Prima modificare de interes:” Lege noua refuz drugtest” Abrogarea art.22 indice 1 din OUG 195/2002.

Prima problemă identificată în urma abrogării dispozițiilor art.22 indice 1 din OUG 195/2002 – Imposibilitatea retragerii permisului în urma examinării medico-legale.

Cum pedepsim un nevinovat care a avut neșansa să răcească și cum „scăpăm” un consumator de etnobotanice:

Să nă imaginăm următoarele:

Exemplul 1: Un conducător auto este oprit la un control de rutină. Polițistul rutier constată semnele vizibile ale consumului de substanțe psihoactive. Îi solicită conducătorului auto să se supună prelevării probelor biologice, acesta acceptă, însă aparatul DrugTest relevă că persoana în cauză a ieșit negativ la toate cele 8 substanțe ce pot fi detectate de aparatele din dotarea Poliției Române: cocaina, opiacee, benzodiazepină; Canabis-5; amfetamină; metamfetamină; metadonă și ketamine. Cum așa? Simplu. Din păcate, în multe situații, aparatele DrugTest nu identifică și drogurile sintetice (etnobotanicele) cum ar fi drogul denumit popular „cristal”.

Într-o astfel de situație, deși șoferul prezenta semne vizibile ale abuzului de substanțe psihoactive, va fi lăsat să conducă în continuare. De ce? Pentru că art.22 indice 1 din OUG 195/2002 care reglementa posibilitatea retragerii permisului de conducere în urma constatărilor medicului legist, a fost abrogat.

VS.

Exemplul 2: Un șofer este oprit la un control de rutină. Deși nu prezintă semne vizibile ale consumului de substanțe psihoactive, polițistul îi solicită să se supună testării prealabile cu aparatul DrugTest. Deși șoferul nostru a auzit că medicamentele pentru răceală și gripă pot genera rezultate fals pozitive, din cauza răcelii puternice, a luat Nurofen. Ar fi vrut să refuze testarea, dar în raport de conținutul noilor dispoziții legale, dacă face acest lucru permisul de conducere îi va fi retras până la momentul la care vor veni analizele de laborator.

Prin urmare, acceptă testarea. Surpriză! Aparatul indică rezultat pozitiv la opiacee (deși nu a consumat în viața lui vreun drog).  Asta pentru că numeroase medicamente pentru răceală și gripă, care deși nu sunt incluse pe lista substanțelor psihoactive, conțin codeină. Prin urmare, aparatul detectează substanța indicând un posibil consum de opiacee.

Ulterior, instituțiile medico-legale care instrumentează buletinul de analiză toxicologică, evidențiază că în organism nu a fost identificată morfina iar absența acesteia sugerează doar un consum de codeină – ce aparține clasei de medincamente analgezice opioide și nu este inclusă pe lista substanțelor interzise.  Prin urmare, șoferul nostru nu se afla sub influența substanțelor psihoactive, însă a fost privat 6 luni de exercitarea dreptului de a conduce.

Și așa, în baza noilor modificări aduse pe baza OUG 84/2024, sacționăm un șofer nevinovat (care a avut ghinionul să răcească), iar cel care a consumat etnobotanice, are șanse să rămână cu permisul de conducere.

ATENȚIE! NU încurajăm sub nicio formă consumul oricărui tip de drog. Prezentul articol și exemplele oferite sunt pur imaginare și au rolul doar de a semnala deficiențele noilor modificări!

Revenind la abrogarea art.22 indice 1 din OUG 195/2002, această normă prevedea dreptul conducătorului auto de a refuza testarea preliminară și de a rămâne cu permisul de conducere în ipoteza în care medicul legist constata lipsa semnalmentelor specifice consumului de substanțe psihoactive. În prezent, începând cu 29 iunie 2024, norma a fost abrogată, prin urmare nu va mai produce efecte.

Dispozițiile abrogate ale art.22 indice 1 din OUG 195/2002 se aplicau în ipoteza în care șoferul refuza testarea preliminară cu aparatul DrugTest. Aceste dispoziții au fost gândite ca o formă de măsură preventivă ce putae fi dispusă în privința permisului, pentru șoferii care refuzau testarea preliminară, dar totuși, în mod vizibil se aflau sub influneța alcoolului/drogurilor.

 Într-o astfel de situație, acesta era condus la unitatea medico-legală pentru prelevarea probelor biologice și supus unei examinări clinice. Dacă medicul legist constata că acesta nu pare sub influența alcoolului/drogurilor, pleca acasă cu permsiul. Dacă medicul legist aprecia că acesta pare sub influența alcoolului/ drogurilor, permisul de conducereera retras până la ora 8:00 a zilei următoare, dar nu mai puțin de 12 ore). La acest moment, dispoziția evocată nu mai există.

A doua modificare de interes: ” Lege noua refuz drugtest” se instituie obligativitatea testării cu aparatul DrugTest/etilotest a anumitor persoane:

Dispozițiile art.38 alin.2 statuează obligativitatea polițistului rutier de a testa cu aparatul DrugTest/etilotest atunci când:

1. Observă recipente ce pot conține băuturi alcoolice ce prezintă urme de consum sau substanțe susceptibile de efecte psihoactive;

• A săvârșit în mod repetat în ultimii 3 ani contravenția prev de art.102 alin.3 litera a) din OUG 195/2002 (conducere sub influența alcoolului, atunci când fapta a fost sancționată drept contravenție – respectiv, alcoolemia în aerul expirat a fost sub pragul de 0.4 mg/l alcool pur în aerul expirat);

Textul de lege prevede obligația testării acestor persoane în ipoteza în care acestea au săvârșit în ultimii ani în mod repetat contravenția evocată. Legiuitorul nu a definit ce înseamnă în mod repetat, însă, în mod evident, este necesar ca persoana în cauză să fi fost sancționată de cel puțin două ori în utlimii 3 ani

• Conducătorul auto a fost condamnat definitiv pentru cel puțin una dintre următoarele infracțiuni :

• Conducere sub influența alcoolului – art.336 alin.1 din Codul penal;
• Conducere sub influența drogurilor – art.336 alin.2 din Codul penal;
• Consumul de alcool sau de substanțe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulație – art.336 indice 1 din Codul penal;
• Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice – art.337 din Codul penal;
• Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia – art.338 din Codul penal;
• Persoanele condamnate pentru o infracțiune dintre cele prevăzute de Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;
• Ori o  infracțiune prevăzută de Legea 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;

De această dată, legiuitorul nu mai prevede perioada de timp ce începe să curgă de la rămânerea definitivă a soluției de condamnare în care conducătorul auto va fi obligatoriu testat cu aparatul DrugTest. Va fi testat până la intervenția reabilitării de drept sau judecătorească? Va fi testat pe durata de timp în care soluția de condamnare va apărea în istoricul sancțiunilor rutiere (6 ani) ?

În privința soluțiilor de condamnare care dau naștere acestei obligații, în mod evident, vorbim despre persoanele care au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executare / la pedeapsa închisorii cu suspendare / amendă penală. Nici soluția de renunțare la urmărirea penală, nici soluția de amânare a aplicării pedepsei nu reprezintă o soluție de condamnare.

Pe de altă parte, modificarea legislativă conduce și la situații absurde. Dacă ești într-una dintre situațiile amintite anterior și poliția de oprește de 10 ori într-o zi, de 10 ori vei fi obligat să te supui testării preliminare.

A treia modificare ” Lege noua refuz drugtest” și cea mai controversată vizează constrângerea șoferilor de a se supune testării preliminare cu aparatul DrugTest/ Etilotest;

Când persoana refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii consumului de substanțe psihoactive ori a concentrației de alcool în aerul expirat, polițistul rutier dispune RETRAGEREA permisului de conducere până la data primirii rezultatului analizei mostrelor biologice, eliberând o dovadă înlocuitoare a acestuia fără drept de circulație.

Deși aproximativ 40% dintre șoferii depistați de aparatul DrugTest ca fiind pozitiv la o substanță psihoactivă erau în realitate nevinovați, aparatele drugtest indicand rezultate fals pozitive, legiuitorul, în „înțelepciunea” sa, s-a gândit să constrângă șoferii să se supună testării preliminare cu aparatele DrugTest/ Etilotest.

Practic, legiuitorul a înțeles să „șantajeze” conducătorii auto, dispunând retragerea permisului în ipoteza refuzului testării preliminare.

 Cu toate că legiuitorul a înțeles să înăsprească în mod drastic legislația în materie, a omis să asigure dotarea  corespunzătoare a poliției sau măcar să asigure  verificarea măsurii în care mijloacele tehnice folosite sunt unele corespunzătoare din punct de vedere tehnic.

Formularea unei acuzații în materie penală / contravențională de către organele statului  trebuia să se facă pe baza unor elemente de probă obținute în mod legal și a căror autenticitate nu pot fi puse la îndoială. Cu toate acestea, LEGIUITORUL A INSTITUIT O PREZUMȚIE GENERALĂ, ABSOLUTĂ DE VINOVĂȚIE (incompatibilă cu minimele principii) a tuturor conducătorilor auto care din varii motive refuzau testarea preliminară. Oare rata de aproximativ 40% a rezultatelor fals pozitive indicate de aparatele DrugTest nu erau un motiv suficient pentru a justifica un refuz?

Însă, după ce Statul a CĂLCAT ÎN PICIOARE prezumția de vinovăție, aruncând-o mototolit la gunoi, Poliția Română informează că în realitate, măsura retragerii permisului de conducere pentru persoanele depistate pozitiv la o substanță psihoactivă în urma testării cu aparatul DrugTest / în cazul persoanelor care au refuzat testarea preliminară cu aparatul DrugTest/ Etilotest, NU VA CONDUCE ȘI LA DESCHIDEREA DOSARULUI PENAL IN REM.

Așadar, după comunicarea buletinului de analiză toxicologică (2/4/6/8 luni), poliția fie va restitui permisul de conducere, în situația în care buletinul de analiză toxicologică atestă că persoana în cauză nu avea în organism substanțe psihoactive, fie în ipoteza unui rezultat pozitiv, se va dispune deschiderea dosarului penal in rem.

Să ne bucure? În realitate, prin această modificare, apreciez că s-a încercat o limitare a răspunderii statului. Astfel, pentru a nu da naștere unor acțiuni de despăgubire și pentru a eluda garanțiile oferite de procesul penal, Statul s-a gândit că ar fi mai bine să nu mai pună la treabă organele de urmărire penală și să nu mai impună organelor de urmărire penală să deschidă dosarele penale in rem.

Prima problemă pe care o identificăm:

În ipoteza unui rezultat negativ, toate sunt bune. Dar în ipoteza unui rezultat pozitiv confirmat de analizele de laborator, ce facem? Administrăm probe obținute în afara procesului penal (procedura penală impune administrarea probatoriului exclusiv în cadrul procesual adecvat) – respectiv cel declanșat de ordonanța de începere a urmăririi penale in rem.

Cred că această problemă va genera dezbateri intense în cadrul dosarelor penale. Deși cei nevinovați vor fi vitregiți, cu toate acestea, cei care au condus sub influența substanțelor psihoactive vor avea noi portițe de exploatat.

A doua problemă:

Rolul procurorului nu este să acuze. Ci să afle adevărul judiciar (cel probat). Rolul procurorului este de asemenea, să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului (inclusiv cel vizat de un dosar penal). Mai mult, rolul procurorului este să supravegheze și să coordoneze activitatea desfășurată de organele poliției judiciare.

Să ne imaginăm următorul exemplu: În prezent, INML solicită acordul de plată din partea organului de urmărire penală, prin care transferă sarcina achitării contravalorii buletinului de analiză toxicologică persoanei vizate. Fără acordul de plată, INML nu poate încasa contravaloarea buletinului de analiză toxicologică.

Din păcate, în practică, am întâlnit situații absolut absurde, în care polițistul a refuzat să dispună acordul de plată. Prin urmare, plata analizelor nu putea fi efectuată, iar persoana vizată trebuia să aștepte ca IPJ-ul să aibă fondurile necesare achitării analizelor.

Fiind în cadrul procesului penal, în atare situație, Codul de procedură penală conferea dreptul de a formula plângere împotriva actelor polițistului, la procuror. În prezent, nefiind deschis un dosar penal, cui ne plângem? Comandantului?

A patra modificare:” Lege noua refuz drugtest” Poliția Română își „face” laborator toxicologic:

Art.88 alin.2 indice 1 din OUG 195/2002: Stabilirea prezenței în organism de substanțe psihoactive se face în instituțiile medico-legale prevăzute la alin. (2), în laboratoarele de specialitate din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române acreditate în acest sens sau în unitățile sanitare publice acreditate pentru astfel de determinări și autorizate în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.

            Pentru că legiuitorul s-a gândit la toate, pentru a reduce timpul de așteptare, a creat cadrul normativ prin care Poliția Română își va face propriile laboratoare în cadrul cărora se va putea determina prezența substanțelor psihoactive în organism.

            Ei bine, lucrurile sunt clare. Polițistul te oprește în stradă, deși nu e obligat de dispoziția legală să efecuteze testarea preliminară cu aparatul DrugTest, decide că trebuie să îți dea emoții, pentru că poate și te va supune testării rapide.

            Ulterior, laboratorul poliției va decide dacă erai sau nu sub influența substanțelor psihoactive.

Oare proba instrumentată de laboratorul poliției nu este în măsură să afecteze principiul neutralității și legalității probei?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „este ușor de înțeles că apar îndoieli, în special în mintea unui învinuit, în ceea ce privește neutralitatea unui expert atunci când raportul său a determinat, de fapt, inițierea/declanșarea unei urmăriri penale” (Hotărârea din 6 mai 1985, pronunțată în Cauza Bönisch împotriva Austriei, paragraful 32).

Oare buletinul de analiză toxicologică nu ar trebui să fie întocmit de un expert neutru și independent? Se respectă acest standard în ipoteza în care analizele vor fi prelucrate în laboratoarele poliției? Cred că răspunsul este evident. Însă la fel de evident este că și această dispoziție legală va naște dezbateri intense în cadrul dosarelor penale în care buletinul de analiză toxicologică / expertiza pentru interpretarea valorilor au fost instrumentate de laboratoarele poliției, practic de colegii celui care te-a acuzat pe baza testelor poliției că ești sub influența substanțelor psihoactive.

A cincea modificare” Lege noua refuz drugtest” vizează fapta contravențională de a conduce sub influența alcoolului în ipoteza unei concentrații de până în 0.4 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Art.88 alin. 5. Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație cuprinsă între 0,11-0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat inclusiv, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.

Art.88 alin.5 indice 1. În cazul în care concentrația alcoolică este de până la 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat inclusiv, persoana prevăzută la alin. (5) îi poate solicita polițistului rutier să îi efectueze o a doua testare după 15 minute, dar nu mai mult de 20 de minute de la primul test. În această situație, prezintă valoare juridică rezultatul celei mai mici concentrații de alcool pur în aerul expirat.

Prin urmare, dacă concentrația alcoolică este de până la pragul de 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat NU vei mai avea dreptul să soliciți prelevarea probelor biologice, ci doar retestarea.

” Lege noua refuz drugtest” Nu se mai poate dispune prelungirea dreptului de circulație în ipoteza în care la momentul reținerii permisului a fost eliberată o dovadă fără drept de circulație:

Art.111 alin.6 din OUG 195/2002:

La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau alin. (4), numai în cazurile în care s-a eliberat o dovadă cu drept de circulație, procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată,

instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de a conduce cu câte cel mult 90 de zile, până la dispunerea clasării, renunțării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Aprobarea cererii de prelungire a dreptului de a conduce se comunică de îndată și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta în vederea implementării perioadei valabilității dreptului de a conduce în evidența prevăzută la art. 28.

Nu rămâne decât să menționez că în opiniea mea, măsura nu vine decât să întărească inechitățile generate de ordonanța de urgență.

Restrângerea dreptului de a conduce doar justificat cercetarea unei anumite infracţiune, pe o perioadă care poate dura și până la 5 ani, având în vedere un aşa zis „pericol pentru siguranţa traficului rutier” care să fundamenteze reținerea permisului, complet abstract, fără probe sau indicii temeinice care să  conducă la concluzia unei stări de pericol concret,  contravine în mod vădit dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Cedo precum şi prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută de art.4 din Codul de procedură penală. O interpretare contrară ar determina situaţia în care unui acuzat, prezumat nevinovat, i se restricţionează un drept, pe termen nedeterminat, pur în abstract.

            Ei bine, în această materie, polițistul deține puteri mai mari decât procurorul sau judecătorul. Dacă un procuror ar putea dispune măsura interzicerii dreptului de a conduce doar ca măsură preventive (control judiciar) pe parcursul procesului penal, sau doar la final, în ipoteza constatării vinovăției (ca pedeapsă complementară), polițistul o poate dispune oricând, pe durată nelimitată.

            Mai mult, magistratul poate dispune această măsură doar după atribuirea calității de inculpat (ceea ce presupune un anumit standard probator), iar polițistul o dispune încă de la începutul urmăririi penale in rem, chiar înainte de administrarea vreunei probe.

            Suplimentar, dacă magistratul este chemat să verifice periodic măsura prin raportare la legalitate, oportunitate, necesitate și suficiență, polițistul o dispune la începutul dosarului penal, iar măsura nu va mai comporta nicio verificare până la finalul dosarului penal (2/4/5/7 ani).

            Din istoria recentă a modificărilor legislative, pe calea OUG 84/2024, legiuitorul a reușit să contureze o prezumție generală de vinovăție, să anihileze prezumția de nevinovăție și să încurajeze abuzurile și arbitrariul. Urmează măsuri preventive? (n.b. este doar o întrebare retorică).

avocat Vlad Popovici  0727235006