Continut:
Echipa noastră de avocați a obținut o nouă soluție favorabilă referitoare la prelungirea dreptului de a conduce, pentru un client cercetat într-un dosar penal pentru fapta prevăzută de art.336 din Codul penal – conducere sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive.
De această dată, instanța de judecată a admis cererea noastră și a dispus „acordarea” dreptului de a conduce deși la momentul inițial, organele de poliție au dispus reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi fără drept de circulație, persoana în cauză fiind cercetată într-un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 din Codul penal (conducere sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive).
Deși soluția este una favorabilă clientului nostru, apreciem că pentru exactitate, maniera de soluționare a cererii presupune și următoarea discuție.
În practica judiciară, soluțiile dispuse cererilor de prelungire a dreptului de a conduce se împart în patru categorii:
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de prelungire a dreptului de a conduce:
- Respingerea ca inadmisibilă a cererii de prelungire a dreptului de circulație: o bună parte din magistrațiapreciază că o astfel de cerere este inadmisibilă întru-cât prelungirea dreptului de a conduce se poate dispune doar în cazul dovezii eliberate cu drept de circulație (apreciem această opinie fundamental greșită);
Respingerea ca nefondată a cererii de prelungire a dreptului de a conduce:
- Respingerea ca nefondată a cererii de prelungire a dreptului de a conduce: această soluție presupune constatarea admisibilității unei cereri de prelungire a dreptului de a conduce chiar și în ipoteza eliberării la momentul inițial a unei dovezi fără drept de circulație, însă, magistratul apreciază că persoana în cauză nu a justificat în mod temeinic necesitatea prelungirii dreptului de a conduce. Examinând dispozițiile art.111 alin.6 din OUG 195/2002, constatăm că legiutorul a statuat că organul judiciar (poate) dispune prelungirea. Ei bine, acel „poate” relevă intenția legiutorului de a oferi magistratului posibilitatea de apreciere în raport de oportunitate cu privire la necesitatea de a prelungi sau nu dreptul de circulație. Astfel, în cazul inculpatul care a formulat cererea și nu a justificat în mod temeinic necesitatea prelungirii dreptului de a conduce, magistratul are la îndemână posibilitatea oferită de legiuitor de a aprecia că prelungirea dreptului de circulație nu este oportună și prin urmare poate respinge cererea ca nefondată. Astfel, din punct de vedere procesual, apreciem că o astfel de soluție este legală.
Admiterea cererii și acordarea dreptului de a conduce în temeiul dispozițiilor art.111 alin.6 din OUG 195/2002.
- Admiterea cererii și acordarea dreptului de circulație în temeiul dispozițiilor art.111 alin.6 din OUG 195/2002. Deși soluția este în mod evident favorabilă persoanei care a formulat cererea (indiferent că vorbim despre „acordare” sau „prelungire” efectul este același, respectiv exercitarea în cadrul legal a dreptului de a conduce), cu toate acestea apreciem că o astfel de soluție nu este întocmai una judicioasă. Instanța de judecată a dispus acordarea unui drept ce exista deja (dreptul de a conduce a fost dobândit în mod legal ca urmare a susținerii examenelor de teorie și practică). Prin urmare, întru-cât dreptul deja exista (doar fusese suspendat ca urmare a măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere și a eliberări unei dovezi fără drept de circulație), magistratul nu avea niciun motiv să „acorde” un drept deja existent, ci pentru rigurozitate, trebuia să dispună prelungirea dreptului de circulație.
Admiterea cererii și prelungirea dreptului de a conduce în temeiul dispozițiilor art.111 alin.6 din OUG 195/2002.
- Admiterea cererii și prelungirea dreptului de a conduce în temeiul dispozițiilor art.111 alin.6 din OUG 195/2002. Spunem noi că aceasta este soluția corectă atunci când magistratul apreciază asupra oportunității prelungirii dreptului de circulație.
În raport de principiile dreptului european dar și de dispozițiile naționale, apreciem că restrângerea dreptului de a conduce justificată doar prin prisma „deschiderii unui dosar penal” pentru o anumită infracţiune, având în vedere un aşa zis „pericol pentru siguranţa traficului rutier”, complet abstract, fără probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia unei stări de pericol concret, contravine în mod vădit dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Cedo precum şi prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută de art.4 din Codul de procedură penală. O interpretare contrară ar determina situaţia în care unui acuzat, prezumat nevinovat, i se restricţionează un drept pe termen nedeterminat, pur în abstract.
Potrivit dispozițiilor art.111 alin.1 din OUG 195/2002, dacă ești cercetat pentru una dintre următoarele infracțiuni art.334 (punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neîmatriculat), art.335 alin.2 (conducerea unui vehicul fără permis de conducere- în ipoteza permisului retras, suspendat sau anulat); art.336 (conducere sub influența alcoolului / a substanțelor psihoactive), art.337 (refuzul sau sutragerea de la prelevarea de mostre biologice) art.338 alin.1 (părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia) și art.339 alin. 2, 3 și 4 (împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice) din Codul penal, polițistul rutier va proceda la reține permisul de conducere și va dispune eliberarea unei dovezi fără drept de circulație.
Ca regulă, pe parcursul procesului penal, titularul permisului de conducere cercetat în cadrul dosarului penal pentru infracțiunile nu va mai avea dreptul de a conduce.
Cu toate acestea, echipa noastră de avocați a realizat o analiză riguroasă a dispozițiilor legale incidente în materie, convingând astfel parchetul de admisibilitatea unei astfel de soluții. În esență, apreciem că magistratul (fie că vorbim de procuror, judecător în cursul procedurii de camera preliminară sau instanța de judecată) poate dispune prelungirea dreptului de circulație, chiar dacă la momentul inițial dovada eliberată era fără drept de circulație.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.111 alin.6 din OUG 195/2002 „La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin.(1) lit.b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunţării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.”
Autor: Avocat Vlad Ionuț Popovici – 0727.235.006