Clientul nostru a fost trimis în judecată pentru conducere sub influența alcoolului. Acesta fusese oprit în trafic, la un control de rutină. Fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o valoare de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior buletinul de analiză toxicologică a evidențiat prezenta alcoolului în sânge, respectiv: 1,61‰ (proba I şi 1,43‰ (proba II) la interval de o oră.
Având în vedere că alcoolemia se afla în panta descendentă, deci în faza de absorbție și totodată având în vedere dorința clientului de a scurta durata procesului penal, am luat decizia împreună cu acesta să nu contestăm alcoolemia și să nu mai solicităm și instrumentarea expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Principala preocupare a clientului nostru era restituirea permisului de conducere, acesta având nevoie disperată de posibilitatea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, locul de muncă necesitând efectuarea deplasărilor frecvente în provincie.
Deși în faza de urmărire penală, am formulat cerere de prelungire (acordarea) dreptului de circulație, procurorul a apreciat (în mod greșit spunem noi) că nu poate dispune prelungirea dreptului de a conduce. Prin urmare, strategia noastră a fost să scurtăm durata dosarului penal pentru a ajunge cât mai repede la pronunțarea unei soluții ce poate să permită restituirea permisului. Astfel, am formulat în mod repetat cereri de urgentare a soluționării cauzei.
Deși am solicitat și încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției (situație în care pedeapsa este stabilită de procuror – scurtând astfel în mod semnificativ durata dosarului penal) procurorul de caz a refuzat acest demers, prin urmare, înțelegând necesitatea soluționării cu celeritate a cauzei, a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, întreaga strategie de apărare a fost construită cu scopul de a obține soluția de amânare a aplicării pedepsei. Această soluție nu implică anularea permisului de conducere, iar clientul urma să-și recupereze permisul după rămânerea definitivă a soluției.
Apărarea noastră a fost construită pe trei paliere: probele (clientul a parcurs procedura recunoașterii învinuirii astfel încât singurele probe permise au fost înscrisurile în circumstanțiere); declarația și instituția ultimului cuvânt unde clientul a fost ajutat să-și construiască propria pledoarie; și concluziile noastre (formulate oral la termenul pentru dezbateri dar depuse și în formă scrisă la dosarul cauzei).
Prin argumentele noastre solide, am convins instanța că pedeapsa închisorii, într-un cuantum minim de 10 luni, a cărei executare să fie amânată este suficientă să asigure, funcția educativă a procesului penal și să asigure recuperarea permisului de care clientul nostru avea atâta nevoie.