Liberarea conditionata. Art. 100 Cod Penal

Ce este liberarea conditionata?

 Liberarea conditionata este o măsură de individualizare execuțională a executării pedepsei

(realizată de către instanță), constând în facultatea instanței de a îl pune în libertate pe cel condamnat, mai înainte de executarea integrală a pedepsei privative de libertate (cu închisoarea sau detențiunea pe viață) aplicate cu executare, cu obligația îndeplinirii unor condiții pe durata termenului cuprins între momentul liberării condiționate și data la care se împlinește durata executării pedepsei aplicate de către instanță (sau pe durata termenului de 10 ani în cazul liberării condiționate din pedeapsa detențiunii pe viață).

Liberarea conditionata  reprezintă o facultate pentru instanță (și o vocație pentru infractor), iar nu o obligație, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea ei. Practic instanța de judecată analizând dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a putea dispune liberarea condiționată decide dacă condamnatul merită să beneficieze de liberare conditionată.

Dacă instanța aprciază ca se poate dispune liberarea conditionata, intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

 Pe  durata termenului de supraveghere  vor exista măsuri de supraveghere și eventual obligații, dar numai dacă restul de pedeapsă neexecutat efectiv la data liberarii conditionate  este de 2 ani sau mai mare.

Liberarea condiționată  se poate acorda doar persoanei fizice majore (minorului neputându-i-se aplica pedepse – nu i se poate acorda nici liberarea condiționată din executarea acestora).

Ce ar trebui sa analizeze instanța de judecată pentru a putea dispune liberarea conditionata?

Pentru a se putea dispune liberarea conditionata, condamanatul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

1. Condamnatul să fi executat fracția prevăzută de lege:

 Cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

→ cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul Închisorii  ≤ 10 ani;

→ cel puțin 3/4 din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii > 10 ani;

Excepție: În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute lege pentru liberare.  

La  calculul fracțiilor de pedeapsă prevăzute de lege, după executarea cărora se poate acorda liberarea condiționată, se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate sau a altor activități desfășurate/finalizate.

• Condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis

Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor privative de libertate reglementează patru tipuri de regim de executare a pedepselor principale privative de libertate în funcție de gravitatea faptelor sau pedeapsa primită, prin raportarea la conduita avută de condamnat în timpul executării pedepsei  (în ordinea descrescătoare a gravității lor): de maximă siguranță, închis, semideschis, deschis).

• Condamnatul a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărâreade condamnare cu excepția cazului în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

• Instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Ce masuri de supraveghere trebuie să respecte condamnatul pe durata termenuului de supraveghere? (liberarea conditionata).

Pe  durata termenului de supraveghere  vor exista măsuri de supraveghere și eventual obligații, dar numai dacă restul de pedeapsă neexecutat efectiv la data liberarii conditionate  este de 2 ani sau mai mare.

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește

5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale

de existență.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către

serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

c) să nu părăsească teritoriul României;

d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la

alte adunări publice, stabilite de instanță;

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la

săvârșirea infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie

de acestea;

f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare socială.

Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Modificarea sau încetarea privește întotdeauna obligațiile, niciodată măsurile de supraveghere;

• impunerea unor noi obligații sau

• sporirea/diminuarea condițiilor de executare a celor existente sau

• încetarea executării unora dintre obligații, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară

Efectele liberării conditionate:

În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

Revocarea liberarii conditionate:

•  dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere (dacă există – dacă este cazul);

• pe parcursul termenului de supraveghere  persoana supravegheată, cu rea-credință, nu execută obligațiile impuse (dacă există – dacă este cazul);

• după acordarea liberarii conditionate  condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune (indiferent de forma de vinovăție: cu intenție, praeterintenție sau culpă), descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa Î/DET;

→ contează ca noua infracțiune să fie descoperită în TS, chiar dacă condamnarea pentru aceasta ar avea loc după expirarea termenului de supraveghere

Anularea liberarii conditionate:

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.