Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.

Căile extraordinare de atac în procesul penal – (contestația în anulare, recursul în casație, revizuirea, redeschiderea procesului penal) –pot fi fotmulate doar împotriva unor hotărâri penale definitive.

O concepție greșită, dar frecvent întâlnită, este aceea că epuizarea apelului reprezintă punctul final în orice dosar penal..Realitatea este că legislația din România oferă soluții de salvare chiar și după ce hotǎrârea  a devenit definitivă. Fie că vorbim despre probe care au fost descoperite prea târziu sau despre greșeli de procedurǎ. Căile extraordinare de atac sunt un „al doilea strat” de protecție: nu pentru orice nemulțumire (rolul apelului), ci doar pentru erori structurale grave sau situații noi care justifică derogarea de la stabilitatea hotărârii definitive. (Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

 De ce contează ca hotǎrârea sǎ fie definitivǎ  pentru  a putea exercita căile extraordinare de atac?

Căile extraordinare de atac în procesul penal – (contestația în anulare, recursul în casație, revizuirea, redeschiderea procesului penal) –pot fi fotmulate doar împotriva unor hotărâri penale definitive.

Momentul în care hotărârea devine definitivă marchează punctul de la care căile extraordinare de atac devin, în principiu, posibile – evident, numai dacă sunt îndeplinite condițiile speciale și termenele prevăzute de cod pentru fiecare dintre ele. (Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

Care sunt cǎile extraordinare de atac în materie penalǎ?

Codul de procedură penală reglementează căile extraordinare de atac în Capitolul V – Căile extraordinare de atac, art. 426–469:

Contestația în anulare (art. 426–432 CPP)

Recursul în casație (art. 433–451 CPP)

Revizuirea (art. 452–465 CPP)

Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate (art. 466–469 CPP)

Când devine o hotărâre „definitivă” în procesul penal?

O hotărâre devine definitivă atunci când împotriva ei nu mai poate fi exercitată nicio cale ordinară de atac (apel) sau când termenul pentru exercitarea apelului a expirat fără ca acesta să fi fost declarat.

Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă dacă:  

  – nu este susceptibilă de apel potrivit legii, sau  

  – este susceptibilă de apel, dar termenul de apel expiră fără a fi exercitat, sau  

  – apelul este retras sau este respins ca inadmisibil.

Decizia instanței de apel devine definitivă de la data pronunțării sau comunicării, întrucât împotriva ei nu mai poate fi exercitată o cale ordinară de atac.(Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

Când se pot exercita căile extraordinare de atac, în raport cu apelul?

Căile extraordinare de atac se exercită „după” apel, nu „în locul” apelului.

Căile extraordinare de atac nu substituie apelul și nu îl înlocuiesc, ci se exercită doar după epuizarea apelului.

Dacă partea este nemulțumită de aprecierea probelor, de cuantumul pedepsei sau de interpretarea faptelor, instrumentul adecvat este apelul, nu recursul în casație și nici contestația în anulare sau revizuirea. (Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

•⁠  ⁠Căile extraordinare intervin numai pentru motive specifice (viciu de procedură, nelegalitate, fapte sau probe noi etc.), chiar și după ce apelul a fost soluționat sau nici nu a fost exercitat.

Dacă am făcut apel, mai pot face și cale extraordinară de atac?

Răspunsul, potrivit Codului de procedură penală și doctrinei, este da, în principiu:

Exercitarea apelului nu exclude, ci este prealabilă căilor extraordinare – contestația în anulare, recursul în casație, revizuirea și redeschiderea procesului penal pot fi folosite ulterior soluționării apelului, dacă sunt îndeplinite condițiile legale (hotărâre definitivă, motive limitative, termene speciale).(Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

Exemplu: o persoană declară apel, acesta este respins, decizia devine definitivă; ulterior, apar probe noi sau o hotărâre CEDO relevantă – se poate formula revizuire, chiar dacă apelul a fost deja judecat.(Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

Nu este însă posibil să folosim căile extraordinare de atac pentru a „repara” faptul că nu am făcut apel la timp, atunci când motivul invocat ar fi trebuit să fie examinat în apel (de exemplu, simpla nemulțumire față de cuantumul pedepsei); în lipsa motivelor speciale prevăzute de Cod (erori de procedură, nelegalitate, fapte noi etc.), cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Care este cea mai importantă diferență între apel și căile extraordinare de atac?

Apelul este cale ordinară de atac, de „reformare în fapt și în drept”, care permite reexaminarea întregii cauze (fapte, probe, drept). Căile extraordinare de atac, în schimb, sunt remedii excepționale spre exemplu: (Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)

•⁠  ⁠contestația în anulare și redeschiderea procesului corectează vicii grave de procedură; 

•⁠  ⁠recursul în casație verifică doar legalitatea;  

•⁠  ⁠revizuirea reexaminează cauza în fapt doar în prezența unor elemente noi.

Pentru ce cazuri concrete se pot exercita cǎile extraodinare de atac?

•⁠  ⁠Contestația în anulare art. 426 CPP enumeră limitativ cazurile, – cazuri de viciu major de procedură (judecată fără citare legală, imposibilitate de prezentare, necompetență, conflict de hotărâri definitive). 

Lipsa citării legale sau imposibilitate obiectivă de prezentare

 – judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau deși legal citată,

 partea a fost în imposibilitate absolută de a se prezenta și nu a putut înștiința instanța. 

Necompetența instanței – hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă material sau funcțional.  

Încălcarea gravă a dreptului la apărare – de exemplu, lipsa asistenței juridice obligatorii.  

Două hotărâri definitive incompatibile  pentru aceeași faptă și aceeași persoană

•⁠  ⁠Recursul în casație – cazuri de nelegalitate: fapta nu este prevăzută de lege, pedeapsă în afara limitelor, instanță necompetentă sau compusă nelegal, încălcări grave ale normelor de procedură.

 Condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală – de exemplu, când fapta a fost dezincriminată.  

•⁠  ⁠Aplicarea unei pedepse în afara limitelor prevăzute de lege 

•⁠  ⁠Pronunțarea hotărârii de către o instanță necompetentă sau nelegal compusă.  

•⁠  ⁠Încălcări grave ale dispozițiilor legale de procedură care atrag nulitatea absolută (de exemplu, lipsa apărătorului în cazurile de asistență obligatorie).

•⁠  ⁠Revizuirea – cazuri de eroare judiciară fondată pe fapte/probe noi, hotărâri incompatibile, 

Apariția unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanței la momentul judecății, care, singure sau împreună cu cele vechi, ar fi condus la o soluție de achitare, încetare, renunțare sau amânare. 

•⁠  ⁠Descoperirea unor probe noi care dovedesc că hotărârea s‑a întemeiat pe o eroare judiciară. 

•⁠  ⁠Existența unor hotărâri judecătorești care nu se pot concilia – de pildă, două hotărâri definitive contradictorii pe aceeași faptă și aceeași persoană. 

•⁠  ⁠Constatarea unei încălcări CEDOcare nu poate fi reparată altfel decât prin rejudecarea cauzei (art. 465 CPP).

•⁠  ⁠Redeschiderea procesului penal – condamnări în lipsă în care persoana nu a avut cunoștință efectivă de proces sau nu a putut participa din motive neimputabile.

Redeschiderea se poate solicita numai în favoarea persoanei condamnate definitiv în lipsă, dacă: 

•⁠  ⁠nu a avut cunoștință, în mod efectiv, despre proces, sau  

•⁠  ⁠deși a cunoscut procesul, nu a putut participa din motive neimputabile (de exemplu, boală gravă, detenție în alt stat, împrejurări obiective).  (Caile extraordinare de atac în procesul penal. Cum se anuleaza o  hotǎrâre definitiva.)