Conținut:
Când se poate invoca nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal?
Competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente
Competența material și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală
Plecând de la definiția oferită de doctrină noțiunii de competență, această reprezintă „puterea, aptitudinea, autorizarea sau împuternicirea unui organ judiciar, concret sau generic determinat, de a-și exercita atribuțiile prevăzute de lege pentru soluționarea unei cauze penale”. [1]
Așadar, motivul principal pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența organelor judiciare, este acela de a elimina arbitrariul în înfăptuirea actului de justiție.
Normele de competeță instituie o serie de reguli imperative, după care se determină sfera atribuțiilor organelor judiciare. Prin urmare, orice încălcare a dispozițiilor care reglemenează sfera de competență, atrage fie sancțiunea nulității absolute, fie sancțiunea nulității relative. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Potrivit doctrinei[2], noțiunea de competența se divide în două mari categorii: formele fundamentele de competență (intrând în această categorie competența funcțională, competența materială și competența teritorială) și formele secundare de competență (competența personală, competența specială și competența excepțională).
Prezentul articol va trata formele de competență materială și formele de competență personală.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Daca vrei sǎ aflii care sunt sancțiuniile în procesul penal click pe pozǎ
Competența materială:
Astfel, competența materială se determină prin raportare la obiectul cauzei penale (infracțiunea care face obiectul conflictului de drept penal), raportare pe baza căreia se determină care dintre organele judiciare de grad diferit, sunt abilitate sa urmărească sau să judece o anumită cauză penală.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Așadar, competența materială se determină în funcție de natură și gravitatea infracțiunii ce face obiectul cauzei. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
În ceea ce privește competența materială, Codul de procedură penală trasează competența organelor judiciare în mod expres, enumerând în cadrul dispozițiilor art.36 din Codul de procedură penală, infracțiunile care sunt date spre competenta soluționare tribunalului.
ART. 36 Cod penal :
(1) Tribunalul judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561, 263, 282, art. 289-294, art.303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360-367;
b) infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare;(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
c1) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 2) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO);
d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.
(2) Tribunalul soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
(3) Tribunalul soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
De asemenea, dispozițiile art.38 din Codul de procedură penală enumeră înfracțiunile care sunt date în competența curții de apel, în vreme ce dispozițiile art.40 din Codul de procedură penală enumeră infracțiunile date în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Infracțiunile date în competența Curții de Apel în primă instanță:
Art.38 din Codul de procedură penală:
(1) Curtea de apel judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;
b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;
*) Prin Decizia nr. 23/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. c) şi art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, competenţa instanţei de judecată în soluţionarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni săvârşite de judecători şi procurori care au dobândit un grad profesional superior celui al instanţei/parchetului în care îşi desfăşoară efectiv activitatea se determină prin raportare la instanţa/parchetul la care îşi desfăşoară efectiv activitatea magistratul cercetat, şi nu la gradul profesional superior al acestuia.
d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;
h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale.
(3) Curtea de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele din circumscripţia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în cazurile prevăzute de lege.
(4) Curtea de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
Art. 40: Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, precum şi recursurile în interesul legii.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
(4) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Plenitudinea de competență o are judecătoria, care este competentă să judece în primă instanță toate celelalte infracțiuni care nu sunt date în competența altor instanțe.
Judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară, au aceeași competență materială ca instanțele din cadrul cărora fac parte.
Prin urmare, încălcarea normelor procesual penale care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, determină aplicarea sancțiunii nulității absolute.
În vreme ce, încălcarea normelor procesual penale care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță superioară celei legal competente, determină aplicarea sancțiunii nulității absolute.
Tot ce trebuie sǎ știi despre incompatibilitatea judecătorului în procesul penal click pe pozǎ
Competența personală:
În privința competenței personale, aceasta reprezintă acea formă de competență activată de o anumită calitate a subiectului activ al infracțiunii și care stabilește care dintre organele judiciare pot urmări sau pot soluționa o cauză, derogând de la regula competeței materiale.
În cazul competenței personale, ceea ce are relevanță este calitatea pe care subiectul activ al infracțiunii o poseda la momentul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Așadar, dobândirea unei calități ulterior momentului savârșirii infracțiunii, nu atrage schimbarea competenței (cu excepția persoanelor prevăzute de dispozițiile art.40 alin.1 din Codul de Procedură Penală- calități ce determină competența Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Însă, pierderea calității în virtutea căreia a fost atrasă competența unei instanțe, va conduce și la pierderea competenței instanței respective, cu excepția cazului în care s-a dat citire actului de sesizare a instanței, ori atunci când, fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale persoanei care a savârși fapta prevăzută de legea penală.
În forma inițială a textului de lege, acest caz de nulitate absolută viza exclusiv ipoteza încălcării normelor care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești, atunci când actele procesuale sau procedurale au fost efectuate de o instanță inferioară celei legal competente. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Spre deosebire de vechea reglementare, noua reglementare la momentul intrării în vigoare, a scos de sub incidența acestui caz de nulitate absolută încălcarea normelor referitoare la competența materilă și după calitatea personaei a organului de urmărire penală, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ inferior celui legal competent.
Prin urmare, prin Decizia 302/2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că „soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.281 alin.1 litera b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei, a organului de urmărire penlă, este neconstituțională”.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
În considerentele deciziei, Curtea a subliniat că „reglementarea competențelor organelor judiciare este un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Curtea a reținut că o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile ori competențele autorităților sunt definite de lege. Principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competență.”[3]
Insă, ceea ce este extrem de interesant de observat din cuprinsul motivării acestei decizii de neconstituționalitate este că, în niciun moment, Curtea nu realizează distincția dintre încălcarea normelor de competență materială sau personală a organelor de urmărire penale superioare, față de organele de urmărire penală inferioare. Ori, premisa de la care pleacă această cauză de nulitate absolută, o constituie încălcarea normelor de competență material și competență personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Așadar, în considerarea lipsei distincțiilor făcute de Curte în legătură cu cele două ipoteze (anume situația în care urmărirea penală a fost efectuată de un organ inferior celui legal competent și situația în care urmărirea penală a fost efectuată de un organ superior celui legal competent), putem aprecia că la acest moment, orice încălcare a dispozițiilor legale în materia competenței personale și materiale a organului de urmărire penală, atrage incidența sancțiunii nulității absolute.
În urma deciziei Curții Constituționale, la data de 9 iulie 2023, legiuitorul a completat dispozițiile art. 281 din Codul de procedură penală cu litera b1) statuând astfel că este atrasă sancțiunea nulității absolute atunci când sunt încălcate dispozițiile referitoare la „competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală;(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a trimis Curții Constituționale Hotărârea nr. 7 din 19 iunie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a sesizat instanța constituțională cu obiecția de neconstituționalitate a Legii de modificare a Codului de procedură penală, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4741 din 20 iunie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 945A/2018, soluţionată prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018,
Astfel, autorii excepției de neconstituționalitate au susţinut că sancţionarea cu nulitatea absolută a actelor efectuate de un organ de urmărire superior într‑o cauză de competenţa unui organ de urmărire penală inferior este nejustificată prin raportare la principiul controlului ierarhic în baza căruia îşi desfăşoară activitatea procurorii.
Având în vedere considerentele Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea a reţinut că „legiuitorul a complinit omisiunea legislativă care a generat neconstituţionalitatea art. 281 alin.(1) lit. b) C.proc.pen., completând textul de lege cu ipoteza încălcării normelor procesuale referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent după materie sau calitatea persoanei”.
Noua dispoziţie transpunea astfel decizia Curţii, act jurisdicţional cu caracter general obligatoriu, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 147. Prin urmare, Curtea a apreciat că „obiecţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, intră în contradicţie cu considerentele Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017”. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Referitor la situaţia invocată de autorii obiecţiei, conform căreia este nejustificată sancţionarea cu nulitatea absolută a actelor efectuate de un organ de urmărire ierarhic superior celui care avea competenţa de a efectua urmărirea penală, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 325 C.proc.pen. prevăd posibilitatea procurorilor din cadrul parchetului ierarhic superior de a prelua, în vederea urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Prin urmare, „existenţa unei dispoziţii a conducătorului parchetului ierarhic superior, întemeiată pe dispoziţiile art. 325 din cod, face ca actele de urmărire efectuate ca urmare a preluării să nu fie lovite de nulitate”. În concluzie, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate formulate.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Termenul de invocare:
În ceea ce privește teremenele de invocare ale sancțiunii nulității absolute, acestea sunt regelementate de dispozițiile art.281 alin.3 și alin.4 din Codul de procedură penală:(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Astfel, în ceea ce privește cazul de nulitate absolută reglementat de dispozițiile art. 281 alin.1 litera b), încălcarea normelor privind „Competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente” încălcarea dispoziției legale poate fi invocată în orice stare a procesului. Prin urmare, poți invoca sancțiunea nulității absolute atât în procedura de cameră preliminară, în cursul judecății în fond sau chiar și în apel.
În schimb, în ceea ce privește cazul de nulitate absolută reglementat de dispozițiile art. 281 alin.1 litera b), încălcarea normelor privind „competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală” încălcarea dispoziției legale poate fi invocată potrivit dispoziiilor art.281 alin.4 din Codul de procedură penală „până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale”. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Prin urmare, poți invoca sancțiunea nulității absolute referitoare la încălcarea normelor de competență materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, doar până la rămânerea definităv a încheierii de cameră preliminară ”(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Noțiunea de competență materială:
În opinia subsemnatului, încălcarea normelor privind comptentența materială a organul de urmărire penală este atrasă și în ipoteza în care acesta procedează la administrarea probelor, cu încălcarea autorizațiilor prescrise de legiuitor. (Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Spre exemplu, în ipoteza în care procedeul probator necesită încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți, adminsitrarea probei în lipsa încuviințării, sau cu depășirea cadrului trasat de judecătorul de drepturi și libertăți, atrage sancțiunea nulității absolute justificate de încălcarea normelor de competeneță materială.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Organele de urmărire penală dobândesc competența materială de a efectua acte și de a administra anumite probe doar după ce obțin încuviințarea prescrisă de normele procedural penale.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
Doar din acest moment se creează cadrul procesual, în limitele încuviințării, așa încât ia naștere obligația organelor de urmărire penală să procedeze la utilizarea tehnicilor de investigație în limitele trasate în mod expres. Depășirea acelor limite conduce la o încălcare a competenței materiale a organelor de urmărire penală.(Nulitatea absolută încălcarea competenței materiale și personale în procesul penal)
avocat Vlad Popovici – 0727.235.006
[1] A. Zarafiu „Procedura penala-Curs Universitar Ed.C.H.Beck, București 2015, p.123”
[2] A. Zarafiu „Procedura penala-Curs Universitar” Ed.C.H.Beck, București 2015, p.124
[3] A se vedea „Decizia 302/2017 (M.Of. nr.566 din 17 iulie 2017)”
