Conținut:
Te-ai întrebat vreodata în ce situații raspunzi penal cand ameninti (amenintarea) pe cineva? Prin infractiunea de amenintare legiuitorul a înteles să sancționeze o faptă îndreptată împotriva libertății psihice a persoanei.
Art.206 Amenintarea
(1) Fapta de a ameninta o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Ce pedeapsă riști dacă vei fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de amenintare?
Pentru infracțiunea de amenintare, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni de închisoare la un an sau amenda penală, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Cum se săvârșește infracțiunea de amenințare?
Prin amenintare se întelege transmiterea unui mesaj privind un pericol la adresa unei persoane. Cel care ameninta urmărește să insufle victimei o stare de temere cu privire la un anumit rău pe care-l poate suferi. Fapta poate fi comisă fie direct împotriva celui amenințat, fie împotriva altei persoane (o persoană față de care victima să poată manifesta afecțiune spre exemplu împotriva soțului, logodnicei, unui prieten).
Pentru a fi săvârșită infractiunea de amenintare este necesar ca actiunea de amenintare să insufle victimei temerea că va fi expusă unui pericol efectiv.În consecință, amenintarea trebuie sa fie serioasa și succesibilă să alarmeze victima.
Acțiunea de intimidare trebuie sa fie succesibilă de a produce o stare de temere.Nu este necesar ca acea stare de temere să se producă efectiv, fapta fiind tipică și în ipoteza în care nu s-a produs efectul vizat.Producerea stării de temere trebuie evaluată într-un mod riguros prin raportare la circumstanțe obiective cum ar fi locul și timpul în care a avut loc conduita intimidantă, calitatea, periculozitatea, antecendența penală a celui care ameninta.
În practica judiciară s-a apreciat că nu poate fi realizat elementul material al infractiunii de amenintare atunci când amenintarea este determinată de o atitudine necorespunzătoare a celui amenințat, iar săvârșirea faptei de amenințare este condiționată de această atitudine.Intr-o astfel de situație nu se poate spune că cel amenințat ar fi resimțit într-adevăr o stare de temere, din moment ce realizarea amenințării a depins de atitudinea sa proprie.
Tot în practica judiciară s-a stabilit că nu reprezintă infracțiune nici amenințarea cu folosirea unei căi legale sau cu valorificarea pe cale ilicită a unui drept, chiar dacă astfel de conduită ar expune persoana amenintata unor consecinte nefavorabile.
Amenintarea in mediul oneline.
Acțiunea de intimidare poate fi realizată prin orice mijloce (viu grai, gesturi, atitudini, desene, imagini, prin telefon, sms, e-mail, rețele de socializare etc.), nefiind necesar ca autorul și victima să se afle în aceeași împrejurări spațio-temporale, dacă cel amenințat percepe actul de intimidare.
Potrivit deciziei ICCJ nr.4546 rețeaua de socializare facebook este considerată spațiu public, astfel chiar dacă ameninarile au fost săvârșite în mediul oneline, faptuitorul poate fi pedepsit conform art. 206 din Codul Penal.
Specificul amenințării în online, dată fiind lipsa pericolului fizic imediat (deși amenințarea nu se limitează doar la faptele violente), ar presupune ca aceasta să fie serioasă și suficient de gravă astfel încât să poată provoca o stare de temere persoanei destinatare nu doar o simpla exprimare nepotrivită sau jignitoare.
În mediul online, caracterul serios al amenințării trebuie analizat cu mare atenție, având în vedere că doctrina arată că amenințările adresat în glumă nu pot fi considerate infracțiuni. Astfel, dacă din modalitatea în care amenințarea este adresată, reiese un caracter jovial, glumeț sau dacă autorul amenințării anunță că aceasta este un pamflet, nu va fi incidentă norma de incriminare.
Dacă ești cercetat pentru infracțiunea de amenințare și cauți un avocat din București specializat în astfel de infracțiuni, nu ezita să ne contactezi.Prezentul articol are un rol informativ. Dacă dorești să discutăm aplicat despre speța ta, poți programa o consultație juridică.
Jurisprudență (amenintarea)
Dosar nr. ####/324/2024 #######
JUDECĂTORIA ######, JUDEŢUL ######
SENTINȚA PENALĂ NR. ###/2024
Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
Completul de judecată constituit din: Preşedinte – judecător ######## ########-######## Grefier – ###### ###### Ministerul ###### reprezentat prin ######## – ####### ##### #######
La ordine este pronunțarea asupra cauzei penale privind inculpatul ###### ######, fiul lui ####### şi ##########, născut la ########## în ######, ####### ######, cu domiciliul în sat Gohor, ###### #####, judeţul ######, CNP##############, fără antecedente penale, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 206 alin.1 Cod penal. Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2024, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, redactare şi pronunțare,
faţă de noile modificări aduse Codului de procedură penală, a amânat deliberarea şi pronunțarea pentru data de 24.10.2024 şi, ulterior, pentru data de 30.10.2024. INSTANTA, Deliberând asupra cauzei penale de faţă: Prin rechizitoriul nr. 3250/###/P/2021 (####/P/2021) din 27.05.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria ###### a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ###### ###### pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 206 alin.1 Cod penal.
În fapt, se reține că la data de 26.08.2021, în timp ce persoana vătămată ###### ###### se afla în curtea locuinţei, nepotul său ###### ######, aflându-se în mod vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns în curte, având asupra sa un topor şi a ameninţat-o pe persoana vătămată cu exercitarea unor acte de violenţă, respectiv distrugerea unui contoar electric, fără a o agresa fizic
pe persoana vătămată şi fără a distruge vreun bun, după care, inculpatul a părăsit curtea locuinţei. Ameninţările inculpatului i-au creat persoanei vătămate ###### ######, o stare de temere, astfel încât aceasta a apelat serviciul de urgenţă SNUAU 112, iar la faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie care s-a sesizat din oficiu pentru infracţiunea de amenințare prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal.
Ulterior, cu ocazia audierii, în termen de 3 luni, respectiv la data de 04.11.2021, dar şi ulterior, la datele de 08.02.2024 şi respectiv 21.02.2024, persoana vătămată ###### ###### a solicitat efectuarea de cercetări şi trimiterea în judecată a inculpatului ###### ###### pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art.206 alin. 1 Cod penal. ######## vătămată a arătat că ameninţările adresate de inculpat au fost de natură să îi creeze o stare puternică de temere întrucât potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, rezultă că inculpatul avea asupra sa la acel moment, un topor.
Martorii #### ###### şi ###### ####, prezenţi la acel moment de timp în curtea imobilului unde a fost săvârșită fapta, audiaţi în cursul urmăririi penale, au confirmat susținerile persoanei vătămate. Situaţia de fapt mai sus, menţionată în rechizitoriu, se susţine de către Parchetul de pe lângă Judecătoria ###### cu următoarele mijloace de probă: -Proces-verbal de sesizare din oficiu;
-Declaraţie suspect ###### ######; -Declaraţie inculpat ###### ######; -Declaraţie martor #### ######; -Declaraţie martor ###### ####; -Declaraţie persoană vătămată ###### ######. Prin încheierea de cameră preliminară a Judecătoriei ###### din data de 23.07.2024, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a încuviinţat cererea de judecare în procedură simplificată şi a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 al.1 Cod procedură penală.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului rezultă următoarea situaţie de fapt, reţinută şi prin rechizitoriu: La data de 26.08.2021, în timp ce persoana vătămată ###### ###### se afla în curtea locuinţei, nepotul său ###### ######, aflându-se în mod vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns în curte, având asupra sa un topor şi a ameninţat-o pe persoana vătămată cu exercitarea unor acte de violenţă, respectiv distrugerea unui contoar electric, fără a o agresa fizic pe persoana vătămată şi fără a distruge vreun bun, după care, inculpatul a părăsit curtea locuinţei.
Ameninţările inculpatului i-au creat persoanei vătămate ###### ######, o stare de temere, astfel încât aceasta a apelat serviciul de urgenţă SNUAU 112, iar la faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie care s-a sesizat din oficiu pentru infracţiunea de amenințare prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal.
Ulterior, cu ocazia audierii, în termen de 3 luni, respectiv la data de 04.11.2021, dar şi ulterior, la datele de 08.02.2024 şi respectiv 21.02.2024, persoana vătămată ###### ###### a solicitat efectuarea de cercetări şi trimiterea în judecată a inculpatului ###### ###### pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art.206 alin. 1 Cod penal. ######## vătămată a arătat că ameninţările adresate de inculpat au fost de natură să îi creeze o stare puternică de temere întrucât potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, rezultă că inculpatul avea asupra sa la acel moment, un topor. Martorii #### ###### şi ###### ####,
prezenţi la acel moment de timp în curtea imobilului unde a fost săvârșită fapta, audiaţi în cursul urmăririi penale, au confirmat susținerile persoanei vătămate. Prin declaraţia dată la data de 25.09.2024, la instanţă, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art.375 Cod procedură penală, declarând că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu,
cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi solicită ca judecata cauzei să se facă în baza acestora, înţelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii. Totodată, acesta şi-a exprimat consimțământul în sensul că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în eventualitatea în care va fi condamnat.
Cu privire la manifestarea de voință a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii speciale, instanţa a reţinut că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei.
În atare situaţie, în prezenţa declaraţiei de recunoaştere a învinuirii, de însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi sau de readministrare în mod nemijlocit de către instanţa de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpatul ###### ###### nu va putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Hotărârea din 28 august 1991,
pronunţată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei). După punerea în discuţia părţilor a cererii inculpatului şi luând act şi de concluziile reprezentantului Ministerului ######, instanţa a constatat cǎ sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin.(4) şi art.375 alin.(1) Cod procedură penală şi a încuviinţat cererea formulată de acesta, declaraţia inculpatului de recunoaştere fiind consemnată şi ataşată la dosar. Instanţa reţine că inculpatul nu a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere. #### de cele ce preced,
instanţa constată că existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia acestuia în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pe deplin dovedite în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; declaraţie suspect ###### ######; declaraţie inculpat ###### ######; declaraţie martor #### ######; declaraţie martor ###### #### şi declaraţie persoană vătămată ###### ######. În drept, fapta inculpatului ###### ######, care la data de 26.08.2021,
aflându-se în mod vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns în curtea locuinţei persoanei vătămate ###### ###### în timp ce se aceasta afla în curtea locuinţei, şi, având asupra sa un topor, a ameninţat-o pe persoana vătămată cu exercitarea unor acte de violenţă, respectiv distrugerea unui contoar electric, fără a o agresa fizic pe persoana vătămată şi fără a distruge vreun bun, după care a părăsit curtea locuinţei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de amenințare prevăzută de art.206 alin.1 Cod penal.
Din fişa de cazier a inculpatul, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Deoarece, înaintea instanţei, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă, potrivit art.375 Cod procedură penală, instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală cu privire la limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârșită. La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art.74 Cod penal şi anume:
împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Totodată, instanţa a ţinut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care apreciază că devin aplicabile prevederile art. 396 alin. (10) din Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii urmând a se reduce cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
S-a urmărit formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. În aceste împrejurări, sancționarea promptă a autorilor faptelor ilicite apare ca fiind un demers firesc, legitim, și de natură a preveni săvârșirea altor fapte similare. Instanţa a reţinut că fapta săvârşită de inculpatul ###### ###### prezintă pericol social concret întrucât, prin gravitatea ameninţărilor proferate,
a fost de natură să alarmeze persoana vătămată, care a chemat poliţia, fiindu-i cauzată acesteia o stare puternică de temere, amplificată de faptul că, la momentul săvârşirii faptei, inculpatul avea asupra sa un topor. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, ţinând seama de natura şi gravitatea concretă a infracţiunii săvârșite de inculpat, relevată de valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptei de ameninţare, precum şi de conduita inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei înaintea instanţei), instanţa apreciază că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale şi nu la o pedeapsă privativă de libertate.
În procesul deliberativ referitor la aplicarea sancţiunii penale, judecătorul nu trebuie să se limiteze doar la gravitatea infracţiunii comise, ci are îndrituirea să acorde relevanţa cuvenită tuturor împrejurărilor în care a fost comisă infracţiunea, cât şi circumstanţelor care privesc persoana şi conduita inculpatului, pentru a putea face o apreciere corectă asupra faptului că acesta are aptitudinea de a se îndrepta şi de a-şi corija conduita chiar fără aplicarea pedepsei închisorii. #### de toate aceste împrejurări,
instanţa apreciază că pronunţarea unei condamnări la pedeapsa închisorii ar constitui o sancţiune excesivă şi disproporţionată pentru inculpat, ce nu apare ca fiind necesară pentru reeducarea şi reintegrarea socială a acestuia. Prin urmare, în urma evaluării criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Cod penal,
ţinând seama şi de prevederile art. 61 alin.3 şi 4 Cod penal, instanţa apreciază că se impune aplicarea inculpatului ###### ###### a pedepsei amenzii de 2500 de lei (reprezentând 100 zile-amendă înmulţit cu 25 de lei reprezentând cuantumul unei zile-amendă), această pedeapsă fiind, în opinia instanţei, proporţională cu gravitatea infracţiunii comise şi aptă, totodată, să asigure realizarea funcţiei preventivă şi de reeducare a pedepsei. Instanța consideră că se impune executarea efectivă a pedepsei amenzii în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpatul ###### ######. Pentru toate aceste motive, instanţa,
va condamna pe inculpatul ###### ###### la pedeapsa amenzii de 2500 de lei (reprezentând 100 zile-amendă înmulţit cu 25 de lei reprezentând cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de şi cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală. Instanţa urmează a atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal privind consecinţa neplăţii cu rea-credinţă a amenzii penale.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa urmează a lua act că persoana vătămată ###### ###### s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, cu suma de 1000 lei reprezentând daune morale şi, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1 şi art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi art. 1391 Cod civil, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă şi va obliga pe inculpatul ###### ###### la plata către aceasta a sumei de 1000 de lei,
cu titlu de daune morale. În temeiul art. 276 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, va admite cererea formulată de partea civilă ###### ###### şi va obliga pe inculpatul ###### ###### la plata către aceasta a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales, potrivit chitanței ## nr. 103773/26.06.2024. În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei aferentă fazei de urmărire penală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, H O T Ă R Ă Ş T E:
Condamnă pe inculpatul ###### ######, CNP#############, fiul lui ####### şi ##########, născut la data de ##########, în #### ######, #### ######, domiciliat în #### #####, sat Gohor, #### ######, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale de 2500 de lei (reprezentând 100 zile-amendă înmulțit cu 25 de lei reprezentând cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală. În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1 Cod şi art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi art. 1391 Cod civil,
admite acţiunea civilă formulată de partea civilă ###### ######, CNP#############, cu domiciliul în #### #####, sat Gohor, jud. ###### și obligă pe inculpatul ###### ###### la plata către aceasta a sumei de 1000 de lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 276 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, admite cererea formulată de partea civilă ###### ###### şi obligă inculpatul ###### ######
la plata către aceasta a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales, potrivit chitanței ## nr. 103773/26.06.2024. În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei aferentă fazei de urmărire penală. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Pronunţată azi, 30.10.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
