Hărțuire. Hărțuire în mediul online.

În zilele noastre infracțiunea de hărțuire/hărțuite în mediul online  a devenit o problemă juridică tot mai frecventă, afectând direct liniștea și libertatea psihică a persoanei.Fie ca vorbim de harțuire fizicǎ sau în mediul online Noul Cod Penal defineşte  hărțuirea ca fiind conduita repetată a unei persoane care, fără drept sau interes legitim, urmărește, supraveghează sau contactează obsesiv o altă persoană, provocându-i acesteia o stare de temere.

I.Normǎ de incriminare:Hărțuire. Hărțuire în mediul online.

Art. 208 Cod penal

(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

II. Cum se săvârșește infracțiunea de hǎrțuire

1.Varianta tip a infracțiunii de hǎrțuire consta în urmǎrirea unei personae în mod repetat, fǎrǎ drept sau fǎrǎ un interes legitim (urmǎrirea se poate realiza atât în locuri publice în drumul spre serviciu sau şcoalǎ cât şi în diferite spații private cum ar fi în restaurante în timpul în care persoana vǎtǎmatǎ se aflǎ într-un separeu.

Pentru a se realiza caracterul repetat este suficient să existe o a doua acțiune de urmărire sau supraveghere un singur act nefiind suficient pentru reținerea infracțiunii de hǎrțuire, chiar dacǎ încǎ de la primul act victima s-a aflat sub o stare de temere.

O primă condiție este ca fapta să se realizeze fără drept, adică să nu existe o dispoziție legală care să permită urmărirea ori supravegherea. Nu este îndeplinită această condiție, spre exemplu, în cazul în care se derulează activități în care organele de urmǎrire penalǎ dispun în condițiile legii efectuarea unui filaj.

A doua condiție se referă la inexistența unui interes legitim.. Nu este îndeplinită această condiție, deoarece există un interes legitim (privat), în cazul în care, spre exemplu, părintele urmărește sau supraveghează pe copilul său minor, în exercitarea dreptului la educație. De asemenea, nu este îndeplinită condiția, deoarece există un interes legitim (public), în cazul în care, spre exemplu, jurnalistul urmărește sau supraveghează o persoană, în cadrul unei anchete de presă, ce vizează obținerea unor informații de interes public. (Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

• în situația în care pe lângă supravegherea repetată a locuinței persoanei vătămate făptuitorul fotografiază, captează ori înregistrează, fără drept, imagini ale persoanei aflate în locuință se poate reține concursul între infracțiunea de hărțuire și cea de violarea vieții private (art. 226 C.pen.(Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

Exemple de hǎrțuire pentru art 208 alin. 1 Cod penal:

1. Cazul fostului partener care „pândește” locuința

Acesta este cel mai des întâlnit scenariu în instanțele din România.

• Faptele: După o despărțire, inculpatul a început să vină zilnic în fața blocului victimei. Acesta staționa în mașină ore întregi, observând cine intră și cine iese din scară. De asemenea, o urmărea pe victimă când aceasta mergea la cumpărături sau la plimbare cu copilul, păstrând o distanță de câțiva metri, fără a o aborda direct, dar făcându-și simțită prezența prin priviri insistente.
• Decizia instanței: Chiar dacă nu a existat violență fizică, instanța a reținut că repetitivitateaacțiunilor și staționarea în fața locuinței au creat victimei o stare de insecuritate și temere, forțând-o să își schimbe traseele obișnuite.

2. Cazul vecinului care montează camere de supraveghere spre ușa celuilalt

O speță interesantă care vizează „supravegherea locuinței”.

• Faptele: Pe fondul unui conflict mai vechi între vecini, un bărbat a montat o cameră de supraveghere video performantă pe holul blocului sau în curtea comună, orientată special și exclusiv către ușa de acces și ferestrele vecinului său. Inculpatul folosea înregistrările pentru a-i reproșa victimei orele la care pleacă sau vine de acasă sau vizitatorii pe care îi primește.
• Decizia instanței: Instanța a considerat că monitorizarea constantă a intrării în locuință, fără un interes legitim (cum ar fi protecția propriei proprietăți), constituie hărțuire. S-a reținut că victima s-a simțit „prizonieră” în propria casă, fiindu-i afectată libertatea psihică.

3. Urmărirea la locul de muncă 

• Faptele: Un bărbat a dezvoltat o obsesie pentru o angajată a unui magazin. Acesta mergea la locul ei de muncă de mai multe ori pe zi, fără a cumpăra nimic, doar stând în zona casei de marcat și privind-o. Ulterior, a început să o aștepte la terminarea programului și să o urmărească până la stația de autobuz, încercând să intre în vorbă cu ea în ciuda refuzurilor repetate.
• Decizia instanței:  Condamnăre pentru infracțiunea de hǎrțuire în astfel de cazuri deoarece fapta este comisă „fără drept” și cauzează o stare de temere evidentă. Instanța a subliniat că victima a fost nevoită să ceară colegilor să o însoțească la plecare, ceea ce demonstrează alterarea liniștii psihice.

Jurisprudențǎ art.208 alin. 1 Cod penal: 

‘’ Fapta inculpatului M.R.F., care la diferite intervale de timp, în perioada 2.12.2015-28.01.2016, a urmărit-o, în mod repetat și fără un interes legitim pe persoana vătămată H.D. atât la domiciliu, cât și la locul de muncă al acesteia și a procedat la supravegherea în mod repetat și fără un interes legitim a acestor locuri este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire, prevăzute de art. 208 alin. (1) C.pen.

Elementul material al laturii obiective constă atât în urmărirea repetată și fără un interes legitim a persoanei vătămate, atât la domiciliu, cât și la locul de muncă al acesteia, cât și în supravegherea în mod repetat și fără un interes legitim a acestor locuri. Actele de executare comise de inculpatul M.R.F. au avut caracter repetat fiind săvârșite la diferite intervale de timp, în perioada 2.12.2015-28.01.2016, nu au fost efectuate în temeiul vreunui drept sau a unui interes legitim public sau privat și au fost îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, persoana vătămată H.D. (Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

Actele de executare comise de inculpat sunt omogene juridic, constituind modalități alternative de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C.pen. Urmarea imediată constă în încălcarea libertății psihice a persoanei vătămate, căreia i-a fost cauzată o stare de temere.

Astfel, din raportul psihologic întocmit de către psihologul M.I.C. rezultă că persoana vătămată a prezentat un indice sever de depresie, stare de anxietate, personalitate modificată, funcționare deficitară la nivel cognitiv, afectiv și social datorită situației conflictuale create după încheierea unei relații de concubinaj. Între elementul material și urmarea imediată a fost probată existența unei legături de cauzalitate, acțiunile inculpatului conducând atât la lezarea libertății psihice a persoanei vătămate, cât și la crearea unei stări de temere, care a avut drept repercusiuni desfășurarea deficitară a activităților uzuale

și crearea unui deficit de menținere a relațiilor și performanțelor la locul de muncă, astfel cum rezultă și din raportul psihologic depus la dosarul de urmărire penală. Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât a prevăzut și urmărit ca acțiunile sale să producă o vătămare a libertății morale și o stare de temere persoanei vătămate (intenție directă).

Unitatea de manifestare de voință a inculpatului M.R.F. este evidentă, acesta luând o rezoluție generică de a hărțui persoana vătămată în perioada 2.12.2015-28.01.2016. Curtea opinează că modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de hărțuire de către inculpatul M.R.F. într-un interval de timp de aproximativ două luni în cadrul căruia actele de hărțuire au avut caracter de continuitate, face ca infracțiunea de obicei a hărțuirii să nu poate fi considerată că a fost comisă în formă continuată.

Astfel, Curtea reține că față de natura relațiilor existente anterior între inculpat și persoana vătămată și de modul în care acesta a receptat întreruperea relației de concubinaj, infracțiunea de hărțuire s-a consumat după comiterea celui de-al treilea act de urmărire/supraveghere, deoarece raportat la particularitățile cauzei, din acel moment se poate discerne existența unui număr suficient de acte de executare care relevă obișnuința și se poate reține producerea urmăririi imediate a infracțiunii. Infracțiunea de șantaj s-a epuizat la data comiterii ultimului act de executare (C.A. Oradea, secția penală, decizia nr. 50/2018, nepublicată).’’

2. Infracțiunea prevǎzutǎ de art. 208 alin. (2) Cod penal: hărțuire în mediul online.

Se poate realiza în două modalități: efectuarea de apeluri telefonice sau efectuarea de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță. Apelurile telefonice se referă atât la rețelele fixe, cât și la rețelele de telefonie mobilă (inclusiv atunci când se regǎsește în cǎsuța vocalǎ a celui apelat).

 Comunicările prin mijloace de transmitere la distanță se referă la o gamă largă de posibilități tehnologice prin care se pot transmite diferite tipuri de mesaje, în principal cele legate de utilizarea internetului (e-mail, programe speciale de transmitere audio, video, audio-video, rețele de socializare precum Facebook, Instagram, WhatsApp, SignaL, TikTok, SMS, MMS.)

 Condiția atașată elementului material este ca frecvența sau conținutul apelurilor sau comunicării să fie deosebite, astfel încât să cauzeze temere unei persoane.

• este necesar ca efectuarea apelurilor sau a comunicărilor să fie repetată, să vizeze aceeaşi  victimæ, iar conținutul acestora să nu constea într-o amenințare sau un șantaj, caz în care vor fi reținute numai aceste infracțiuni;

Pentru aceastǎ infracțiune e necesar  sǎ se constate dacă a fost comis un număr suficient de acte care să releve obișnuința; nu este exclus ca actele de executare să fie realizate în mod repetat pe parcursul unei singure zile, ori într-un interval de timp mai mic de 24 de ore (de pildă, transmiterea mai multor mesaje apte de a produce o stare de temere prin intermediul aplicației Facebook Messenger pe parcursul unei singure nopți)

• starea de fricǎ este creată fie de frecvența apelurilor telefonice sau a comunicărilor chiar dacă victima  nu ia cunoștință de conținutul acestora (de pildă, primirea în mai multe zile consecutive în timpul serii de apeluri telefonice de la același număr de telefon fără ca apelantul să spună ceva), fie de conținutul lor (primirea de mai multe ori pe zi a unor sms-uri cu caracter injurios de la același număr de telefon.(Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

• infracțiunea de hărțuire în această variantă are caracter subsidiar altor infracțiuni, putând fi reținută numai dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă (de pildă, atunci când se poate reține existența infracțiunii de amenințare, șantaj, ultraj sau ultraj judiciar).

Exemple pentru art. 208 alin.2 Cod penal: 

1. Exemplul bazat pe FRECVENȚĂ (Asaltul apelurilor telefonice)

• Faptele: În urma unui conflict legat de o datorie, inculpatul a început să apeleze victima de pe un număr cu identitate ascunsă. Într-un interval de doar 3 zile, au fost înregistrate peste 150 de apeluri, majoritatea efectuate noaptea. În multe dintre apeluri, inculpatul nu spunea nimic, lăsând doar să se audă respirația sau zgomot de fundal, iar în altele adresa reproșuri.
• Logica Instanței: Judecătorii au reținut că, deși mesajele nu conțineau amenințări cu moartea, frecvența obsesivă și orele nepotrivite au fost suficiente pentru a induce victimei o stare de epuizare psihică și temere. Instanța a subliniat că „frecvența apelurilor a transformat un instrument de comunicare într-unul de agresiune psihică”.
• Pedeapsa: Condamnare la amendă penală și obligarea la plata de daune morale pentru suferința psihică produsă.

2. Exemplul bazat pe CONȚINUT (Mesajele „de control” prin rețele de socializare)

• Faptele: Un bărbat care nu accepta despărțirea de fosta parteneră a creat mai multe conturi false de Facebook și Instagram. Deși victima îl blocase peste tot, el îi trimitea constant mesaje prin care îi demonstra că o urmărește: „Te-am văzut azi cu cine erai la cafea”, „Știu că ai ajuns acasă la ora 18:00”, „Văd că ai lumina aprinsă la bucătărie”.
• Logica Instanței: Instanța a considerat că acest conținut are un caracter insidios. Chiar dacă inculpatul nu spunea explicit „îți voi face rău”, mesajele prin care îi arăta că îi cunoaște fiecare mișcare au creat o stare de temere profundă. Judecătorul a notat că „libertatea psihică a persoanei vătămate a fost grav afectată, aceasta simțindu-se supravegheată în permanență, chiar și în interiorul propriei locuințe”.
• Pedeapsa: Închisoare cu amânarea aplicării pedepsei și interdicția de a mai contacta victima sub orice formă.

3. Exemplul hărțuirii „prin ricoșeu” (Mesaje trimise rudelor)

• Faptele: Inculpatul a trimis zeci de mesaje prin SMS și WhatsApp nu doar victimei, ci și mamei și colegilor de muncă ai acesteia. Mesajele conțineau detalii intime despre viața victimei și solicitări agresive de a fi contactat.
• Logica Instanței: Instanța a reținut hărțuirea conform alin. (2) deoarece comunicările repetate, chiar dacă erau adresate parțial unor terți, aveau ca scop final tot stresarea și intimidarea victimei principale. S-a considerat că „starea de temere a fost amplificată de faptul că agresorul a implicat cercul social al victimei, expunând-o pe aceasta unui stres public suplimentar”.
• Element probatoriu: În acest caz (și în multe altele de pe Rejust), un rol crucial l-a avut raportul de expertiză psihologică care a confirmat că victima a dezvoltat simptome de anxietate severă din cauza acestor comunicări.

Jurisprudențǎ art 208 alin. 2 Cod penal:

‘’Infracțiunea de hărțuire prevăzută de art. 208 C.pen. este o infracțiune cu conținuturi alternative în cadrul căreia legiuitorul a reglementat în mod distinct două infracțiuni de obicei de sine stătătoare respectiv:

• la art. 208 alin. (1) C.pen. – urmărirea în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim a persoanei vătămate, respectiv supravegherea în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim a locuinței, locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către persoana vătămată; această infracțiune are un conținut alternativ deoarece cele două modalități ale elementului material prevăzute lege sunt echivalente din perspectiva semnificației penale.
• Forma unității legale a infracțiunii de obicei rezultă din prevederea explicită în lege a caracterului repetat al actelor de executare, astfel că fiecare act de executare privit individual nu este tipic, având natura unui ilicit civil. Prin urmare, pentru stabilirea momentului consumării infracțiunii trebuie determinată în concret existența obișnuinței prin analiza actelor de executare omogene comise în oricare dintre modalitățile alternative prevăzute de lege (urmărire și/sau supraveghere), la diferite intervale de timp, de aceeași persoană, împotriva aceluiași subiect pasiv și în baza aceleiași manifestări de voință;
• la art. 208 alin. (2) C.pen. – efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane. Forma unității legale a infracțiunii de obicei rezultă în mod implicit din referirea legiuitorului la frecvența actelor de executare, astfel că fiecare act privit individual nu este tipic, având natura unui ilicit civil. Prin urmare, și în acest caz, pentru stabilirea momentului consumării infracțiunii trebuie determinată în concret existența obișnuinței prin analiza actelor de executare omogene comise la diferite intervale de timp, de aceeași persoană, împotriva aceluiași subiect pasiv și în baza aceleiași manifestări de voință;

Față de natura juridică de infracțiune cu conținuturi alternative a infracțiunii de hărțuire, comiterea de aceeași persoană în același loc și într-un interval scurt de timp sau la intervale diferite de timp a unor fapte care îmbracă atât forma infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C.pen. (indiferent de modalitățile alternative de comitere), cât și pe cea a infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (2) C.pen., (Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

conduce la reținerea unei pluralități de acțiuni infracționale eterogene, iar nu a unei singure acțiuni și a mai multor acte de executare omogene. Prin urmare, în această ipoteză se va constata existența concursului de infracțiuni (formă a pluralității de infracțiuni), iar nu a unei unități naturale de infracțiune față de lipsa omogenității materiale și juridice ori a unei unități legale sub forma infracțiunii continuate față de lipsa omogenității juridice (C.A. Oradea, secția penală, decizia nr. 50/2018, nepublicată).’’

‘’ Dacă în cadrul apelurilor telefonice sau în cadrul celorlalte tipuri de comunicări, mesajul de pericol devine explicit și se referă la comiterea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare, fapta va fi încadrată la infracțiunea de amenințare, iar dacă frecvența comunicărilor ori apelurilor sau conținutul acestora cauzează o temere, suntem în prezența unei infracțiuni de hărțuire.

În cauza supusă analizei, actele de urmărire a persoanei vătămate la locul de muncă sau acasă și transmiterea mesajelor cu caracter jignitor ori obscen sau insinuând diverse pericole potențiale, sunt conjugate cu acte de denigrare publică, cum ar fi scrisoarea trimisă la locul de muncă al fiicei persoanei vătămate, faptă care nu poate fi înțeleasă decât prin grija inculpatului de a produce un rezultat vătămător. (Hărțuire. Hărțuire în mediul online)

Nu putem primi apărarea inculpatului care a susținut că persoana vătămată putea să oprească acțiunile inculpatului și să înlăture pretinsa stare de temere prin blocarea numărului de telefon, fiind în măsură să pună capăt acestui comportament, întrucât inculpatul este cel care ar fi trebuit să se abțină sau să oprească activitățile de hărțuire prin sistarea transmiterii de mesaje SMS sau de apelare a persoanei vătămate, ori de a nu mai căuta să fie în preajma acesteia. De altfel, nici nu se poate reproșa persoanei vătămate că în lipsa unor diligențe specifice, în raport de obiectul cauzei, ar fi încurajat activitatea ilicită a inculpatului (C.A. Cluj, secția penală, decizia nr. 605 din 23 iunie 2020, www.sintact.ro).’’