Conținut:
Ești cercetat pentru dare de mita faptă prevăzută de dispozițiile art.290 din Codul penal? Ei bine, în acest caz vei fi cu siguranță să lecturezi articolul nostru ce realizează o analiză riguroasă a infracțiunii de dare de mita.
Art. 290: Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Cine poate săvârși infracțiunea de dare de mita ?
Dacă în cazul infracțiunii de luare de mită, explicam în curpinsul articolului „CERCETAT PENTRU LUARE DE MITA.Art. 289 Cod Penal” că nu orice persoană poate săvârși infracțiunea de luare de mită, ci legea condiționează tragerea la răspundere penală a acestei persoane de o anumită calitate, de data aceasta, în cazul infracțiunii de dare de mita, orice persoană fizică sau juridică poate avea calitate de subiect activ al infracțiunii.
Prin Hotărârea prealabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 19/HP/2019, s-a statuat că poate avea calitatea de autor al infracțiunii de dare de mita și persoana care a avut calitatea de pacient, pentru plățile suplimentare sau donațiile făcute potrivit art.34 alin.2 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.
- Cine răspunde atunci când darea de mita s-a realizat prin intermediar?
În această situație, în funcție de poziționarea intermediarului, putem distinge următoarele ipoteze:
- Intermediarul interesat de darea de mita: Este ipoteza intermediarului care în schimbul ajutorării mituitorului, pretinde și el bani (un comision) sau alte favoruri în scopul traficării influenței pretinse sau chiar reale pe lângă funcționarul public. În acest caz, intermediarul va răspunde pentru un concurs de infracțiuni (instigare sau complicitate la dare de mita (în funcție de acțiunile concrete), în concurs cu infracțiunea de trafic de influență;
- Intermediarul dezinteresat de darea de mita: În acest caz, intermediarul nu urmărește obținerea unor foloase de la mituitor pentru „ajutorul oferit”, ci realizează acest lucru din dorința (naivă) de a-l ajuta pe mituitor (de regulă în baza unor relații de strânsă prietenie/rudenie etc față de mituitor).
Deși intermediarul realizează actele de promisiune; oferire; dare de mita, acesta nu va avea calitatea de coautor, ci de complice. Acțiunea sa este întreprinsă în numele, în interesul și în scopul ajutorării mituitorului. Prin urmare, în această situație, el săvârșește infracțiunea de dare de mita în calitate de complice.
Dacă totuși intermediarul este cel care l-a determinat pe mituitor să dea suma de bani, atunci acesta va avea calitatea de instigator la infracțiunea de dare de mita, chiar dacă săvârșteșe și acte ulterioare (dă banii) deoarece, complicitatea este absorbită de instigare.
- Dacă am mituit în aceeași împrejurare mai mulți funcționari publici, răspund pentru mai multe infracțiuni?
Răspunsul este depinde. Se va reține comiterea unei singure infracțiuni de dare de mita în ipoteza în ca oferta de mită privea două sau mai multe persoane, cât timp se realizează printr-un act unic, în aceeași împrejurare, chiar dacă fapta a fost comisă față de mai mulți funcționari publici care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, câtă vreme mituitorul a avut reprezentarea unei singure acțiuni de corupție (indiferent dacă funcționarii publici funcționează în cadrul unor instituții publice distincte).
Exemplu: fapta inculpatului de a oferi 500 de euro agențiolor de poliție (membrii echipajului care l-au surprins în timp ce conducea sub influența băuturilor alcoolice) va conduce la reținerea unei singure infracțiuni.
Cum se săvârșește infracțiunea de dare de mita?
Ei bine, infractiunea de dare de mita se poate comite în trei modalități distincte, respectiv: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase.
Ar trebui să reții că infracțiunea de dare de mită se consumă în oricare dintre cele trei modalități: fie la momentul propunerii, fie la momentul oferirii, ori la momentul remiterii banilor sau altor foloase.
Astfel, ca să săvârșești infracțiunea de dare de mită, este suficient să îi propui funcționarului public să îi oferi o sumă de bani, chiar dacă nu aveai banii la tine și prin urmare nu ai putut să îi oferi în concret și chiar dacă ai fost refuzat de funcționar.
Așa cum anticipam în primele rânduri, aceste modalități de comitere a infracțiunii se pot realiza fie în mod direct de mituitor, fie în mod indirect prin intermediar.
4.A. Ce presupune „promiterea de bani sau alte foloase”
în cazul infracțiunii de dare de mita
Această modalitate de săvârșire a infracțiunii de dare de mita nu presupune ca mituitorul să dețină asupra sa banii sau foloasele necuvenite promise, ci privește sume sa bani sau foloase viitoare. Nu contează dacă promisiunea a fost acceptată sau nu de către funcționarul public (dacă este refuzată sau ignorată se reține doar infracțiunea de dare de mită în sarcina mituitorului și dacă a promisiunea a fost acceptată se reține și în sarcina funcționarul public infracțiunea de luare de mită.
Pentru a se reține această variantă a infracțiunii de dare de mita este necesar ca organale judiciare să examineze cu maximă prudență maniera în care a fost formulată promisiunea.
Pentru a angrena răspunderea penală pentru dare de mita, primisiunea trebuie să fie neechivocă și serioasă. Prin urmare, o promisiune imposibil de realizat NU va conduce la reținerea infracțiunii de dare de mită.
Spre exemplu: fapta inculpatului de a-i promite polițistului rutier tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte, nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită, cum nici fapta inculpatului de a-i promite polițistului că în schimbul „iertării” îi va trece pe numele acestuia proprietatea asupra Casei Poporului nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de dare de mita.
În schimb, fapta inculpatului de a promite polițistului suma de 10.000 de euro (chiar dacă inculpatul nu avea nici 50 de lei în portofel iar conturile sale erau poprite) va conduce la reținerea infracțiunii de dare de mită, în condițiile în care promisiunea nu părea nerealizabilă pentru o persoană solvabilă.
4.B. Ce presupune „oferirea de bani sau alte foloase”
în cazul infracțiunii de dare de mita
Această modalitate de comitere a infracțiunii de dare de mita presupune ca sumele de bani sau foloasele să fie prezentate (înfățișate), ori posibilitatea ca aceste foloase să fie imediat remise.
4.C. Ce presupune „darea de bani sau alte foloase”
în cazul infracțiunii de dare de mita
Această modalitate presupune remiterea efectivă a sumelor de bani sau a foloaselor necuvenite precum și primirea acestora de către cel mituit. Nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii dacă mita a fost data din proprie inițiativă sau ca urmare a solicitărilor funcționarilor publici.
Varianta atenuată în cazul infracțiunii de dare de mita
Infracțiunea de dare de mita va fi reținută în varianta atenunată atunci când a fost comisă „în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.2 ori în cadrul oricărei persoane juridice”. Așa cum am arătat în cadrul articolului „CERCETAT PENTRU LUARE DE MITA” , intră în această categorie de persoane cele care prestează activități pentru funcționarii asimilați (notari publici, executori etc)
Ce pedeapsă riști pentru infracțiunea de dare de mita?
În varianta tip infracțiunea de dare de mită se pedeapsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, deci mai blândă decât pentru infracțiunea de luare de mită.
În varianta atenuată, darea de mita se pedeapsește cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
- Cauza de neimputabilitate la dare de mita- Constrângerea mituitorului
Astfel, dispozițiile alin.2 consacră o cauză de neimputabilitate „Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita”.
Această cauză de neimputabilitate presupune existența unor presiuni exercitate de către funcționarul public care a luat mita, asupra persoanei care a dat mita. Presiunile sunt situate în timp anterior promisiunii/ oferirii/ dării mitei.
Această cauză de neimputabilitate specială nu trebuie confundată cu cauzele de neimputabilitate generale (constrângerea fizică sau contrângerea morală – prevăzute de articolele 24 și 25 din Codul penal.
Pentru a face o paralelă cu aceste cauze generale, dacă ne raportăm la „constrângerea mituitorului” ca o cauză de neimputabilitate specială, aceasta va fi mai redusă în intensitate, fiind la un nivel inferior constrângerii fizice sau morale.
Astfel, în situația cauzei speciale de neimputabilitate, constrângerea nu trebuie să fie irezistibilă. „ Ca atare, nu trebuie făcută dovada că făptuitorul nu ar fi putut rezista unei eventuale cosntrângeri fizice sau că el nu putea înlătura pericolul decât prin comiterea infracțiunii de dare de mită, îmn opoteza constrângerii morale .[1]
Astfel, spre exemplu, în literature de specialiatate s-a arătat că „de aceea, nu putem discuta despre o infracțiune de dare de mită prin constrângere în situația în care mituitorul a remis bani funcționarului pentru ca acesta să nu-I aplice sancțiunea contravențională incidentă conform legi. În acest caz, mituitorul oferă bani pentru obținerea unui beneficiu nelegal (neaplicarea sancțiunii contravenționale) și nu pentru înlăturarea în această manieră a unui rău injust.
Cauza de nepedepsire la infracțiunea de dare de mita
– AUTODENUNȚUL
Potrivit alin. (3) „Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta”.
Ei bine, în mod evident, această cauză de nepedepsire vizează exclusiv denunțarea faptei proprii, mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate în vreun mod. Astfel, chiar persoana care a săvârșit infracțiunea de dare de mită în calitate de autor, sau chiar în calitate de complice ori instigator, aduce la cunoștința organelor penale, propria conduită ilegală.
Textul de lege nu impune mituitorului ca realizarea autodenunțului să fie înregistrată la un anumit organ.
Prin urmare, în acord cu doctrina relevantă în materie, apreciem că va beneficia de cauza de nepedepsire atât denunțătorul care sesizează organale judiciare (chiar dacă nu vor fi respectate normele de competență), cât și denunțătorul care formulează denunțul în fața unei autorități publice ce are obligația de a încunoștința de îndată organul de urmărire penală competent.
Nu va conduce la reținerea cauzei de nepedepsire situația în care mituitorul recunoaște fapta în fața organului de urmărire penală care îl citase pentru a-l audia (organ de urmărire penală care luase la cunoștința de săvârșirea acelei fapte și efectua cercetări în legătură cu aceasta).
Denunțarea propriei fapte va conduce la reținerea cauzei de nepedepsire doar în ipoteza în care infracțiunea de luare de mită s-a consumat. Dacă promisiunea mitei a fost refuzată de funcționarul public, iar ulterior văzând că a fost refuzată, mituitorul își denunță fapta, nu va beneficia de această cauză de nepedepsire ci va fi tras la răspundere pentru dare de mită.
Prin Decizia 1/HP/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție reține că denunțătorul care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 290 alin. (3) din Codul penal are calitatea de martor în procesul penal, iar în cazul în care, audiat fiind în această calitate, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, poate fi subiect activ doar al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 din Codul penal, nu și al infracțiunii de favorizare a făptuitorului prevăzute de art. 269 din Codul penal.
Când se restituie mita?
Potrivit alin.4, în cazul constatării infracțiunii de dare de mita, aceasta se restituie în următoarele cazuri mituitorului:
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
Așadar, restituirea mitei operează în cazul constrângerii mituitorului să dea mita, dar și cazul denunțului de către mituitor, doar dacă mita a fost dată după formularea denunțului. În acest caz, mita se restituie mituitorului, sau în ipoteza în care mita a fost pusă la dispoziția mituitorului de către organele de urmărire penală pentru realizarea flagrantului, atunci aceasta va fi restituită organelor de urmărire penală.
Dacă banii sau valorile ori alte bunuri au fost date de mituitor înainte de formularea denunțului, acestea vor fi confiscate.
Când se confiscă mita?
În cazul constatării infracțiunii de dare de mita, potrivit alin. (5) „Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”
Așadar, în modalitatea „promisiunii de bani ori alte foloase” nu se dispune confiscarea mitei promise.
Așadar, confiscarea mitei se dispune doar în ipoteza oferirii mitei sau în ipoteza mitei date. Dacă mita nu se găsește, aceasta se va confisca astfel:
- În ipoteza mitei oferite chiar dacă nu a fost acceptată: bani sau foloasele petrimoniale se vor confisca prin echivalent din patrimoniul mituitorului (celui care a oferit mita);
- În ipoteza mitei date: bani sau foloasele petrimoniale se vor confisca prin echivalent din patrimoniul mituitului (funcționarului public care a primit mita);
Autor: avocat Vlad Popovici- telefon 0727.235.006
Bibliografie :
1) Sinteze de Drept penal Partea Specială Ediția 4- Volumul II- Mihail Udroiu;
2) Drept penal Partea Specială II- Editura Ch Beck – C.Rotaru, A-R. Trandafir; Valerian Cioclei;
[1] V.Cioclei – Drept penal Partea specială II – pagina 228