Conținut:
Consumul de droguri acaparează societatea noastră și pare scăpat de sub control. Vârsta minimă de consum de droguri a coborât sub pragul de 13 ani. Odată cu evoluția tehnologiei tinerii învață să prepare droguri acasă, folosind rețete găsite pe internet și comandă droguri la doar un click distanță pe dark web. În cuprinsul acestui articol ne propunem să îți explicăm riscurile legale la care te expui consumând droguri,cât de sensibilă este linia dintre consumul de droguri (deținerea de droguri în vederea consumului) și traficul de droguri, pedepsele la care te expui și totodată, vom încerca să răspundem la cele mai frecvente întrebări în această materie.
Date statistice:
În cadrul raportului național privind situația drogurilor în anul 2022 dat publicității de către Agenția Națională Antidrog, în România 10,7% dintre persoanele cuprinse cu vârsta între 15-64 de ani au consumat cel puțin un tip de drog de-alungul vieții. Totodată, cea mai mică vârstă pentru consum a fost declarată pentru consumul de noi substanțe psihoactive, respectiv vârsta de 13 ani.
În cadrul Raportului privind activiteatea desfășurată de Ministerul Public în anul 2022, pe rolul DIICOT se aflau la soluționat 30.678 cauze din care 21.167 cauze de soluționat având ca obiect infracțiuni din sfera traficului și consumului ilicit de droguri (adică 69% din totalul cauzelor de soluționat de către DIICOT). Din totalul cauzelor de soluționat, au fost soluționate 8.337 cauze.
Dintre acestea au fost soluționate prin rechizitoriu și acorduri de recunoaștere a vinovăției un număr de 1.507 cazuri, cu 2.554 de inculpați trimiși în judecată. Din totalul de 2.554 de inculpați trimiși în judecată,1.033 inculpați se aflau arestați preventiv la momentul dispunerii trimiterii în judecată.
Totodată, în anul 2022 a fost indisponibilizată, în vederea confiscării, cantitatea de 1.058,72 kg de droguri, dintre care 426,99 kg droguri de mare risc și 631,73 kg droguri de risc.
În ceea ce privește situația culturilor de cannabis, în anul 2022 au fost capturate 6.641 plante/culturi în greutate toatală de 652,58 kg precum și 176, 93kg de fragmente vegetale conținând THC, în timp ce în anul 2021 au fost indisponibilizate 2.927 plante/culturi de cannabis, în greutate toatală de 3.585,70 kg și fragmente vegetale cu THC 1.341,50 kg.
Dincolo de aceste statistici fenomenul drogurilor ia amploare pe zi ce trece, iar prețul plătit este mult prea mare pentru noi toți. Dacă în articolul „Drogurile. Prețul unei clipede plăcere aperentă” am prezentat cele mai răspândite droguri, senzația pe care ți-o oferă, dar mai important consecințele pe termen scurt și termen lung ale consumului de droguri, cât și limitele de pedeapsă și criteriile după care poți recunoaște un consumator de droguri,astăzi ne propunem să explorăm infracțiunile reglementate de Legea 143/2000.
Poți să devii din consumator de droguri în traficant mult mai repede decât ți-ai putea imagina. Prin urmare în acest articol ne propunem să îți arătăm riscurile legale la care te expui.
Știai că împărțirea drogurilor cu prieten-a/ul; iubit-a/ul; soț-ia/ul etc înseamnă defapt trafic de droguri?
Știai că celebrul puff&pass reprezintă în realitate trafic de droguri?
Știai că punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, poate reprezenta infracțiune?
Știai că sunt 16 modalități expres prevăzute de legiuitor prin care poți comite infracțiunea de trafic de droguri?
Știai că deținerea de droguri în vederea consumului propriu sau traficarea drogurilor, dacă acesta au avut loc într-o instituție de învățământ, reprezintă o circumstanță agravantă iar limita maxima a pedepsei se poate majora cu 5 ani?
Știai că, dacă ai fost depistat conducând sub influența drogurilor, iar în mașina au fost găsite droguri, se va reține concurs de infracțiuni între fapta prevăzută de art.4 din Legea 143/2000 și fapta prevăzută de art.336 din Codul penal?
Știai că îndemnurile de genul„trage și tu” atunci când privesc droguri de mare risc reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani?
Știai că în România, consumul de droguri nu este incriminat ca infracțiune distinctă, însă deținerea drogurilor în vederea consumului propriu reprezintă infracțiune?
Știai că săvârșirea unei infracțiuni prevazută în Legea 143/2000 de către un cadru medical poate fi pedepsită mai grav decât aceeași faptă care a fost săvârșită de o persoană ce nu deține această calitate?
Haideți să explorăm împreună dispozițiile Legii 143/2000 privind traficul și consumul de droguri.
Dispozițiile Legii numărul 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, definesc drogurile ca fiind „plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și care sunt înscrise în tabelele nr.I-III”.
Așadar, dispozițiile art.1 din Legea numărul 143/2000, împart drogurile în2 categorii, această clasificare fiind importantă din perspectiva limitelor de pedeapsă;
Droguri de mare risc– sunt cele înscrise în tabelele nr. I și II din Legea 143/2000, exemplu: cocaina,heroina, amfetamine, opiu, LSD, morfina, codeina etc
Drogurile de risc– sunt drogurile înscrise în tabelul nr. III din Legea 143/2000, exemplu: canabisul, rezina de canabis, uleiul de canabis ketamina, diazepamul etc
I.Traficul intern de droguri – Art.2 din Legea 143/2000
„(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Observație: Este suficient ca cel puțin una dintre activitățile enumerate în norma de incriminare să fie realizată pentru a atrage răspunderea penală a persoanei.Însă, în ipoteza în care aceeași persoană, cu aceeași ocazie sau la intervale de timp diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, realizează mai multe, sau toate acțiunile descrise în norma de incriminare de la alin.1,aceasta va săvârși o singură infracțiune, respectiv infracțiunea de trafic intern de droguri.
1)Prin cultivarea plantelor ce conțin droguri „înțelegem un complex de activități privind însămânțarea, întreținerea, îgrijirea și recoltarea, în scop de prelucrare, respectiv culegerea, strângerea, adunarea plantelor din care pot fi extrase drogurile”[1].
Întrebare: Dacă îmi plantez în ghivece de flori plante ce conțin droguri, sau în grădina de flori într-o suprafață mică, pentru consumul propriu săvârșesc infracțiunea de trafic intern de droguri?
Răspunsul este nu. În această situație, dacă cultivi plante ce conțin droguri într-o suprafață mică și acestea îți sunt destinate exclusiv consumului propriu, nu vei fi tras la răspundere pentru infracțiunea de trafic de droguri, însă vei fi tras la răspundere pentru infracțiunea prevăzută la art. 4 dinLegea143/2000, respectiv deținerea de droguri în vederea consumului propriu.
2)Prin producerea de droguri trebuie înțeles acea activitate prin care, independent de procedura utilizată, sunt create drogurile (astfel cum acestea sunt definite în cuprinsul Legii 143/2000). În doctrină s-a statuat că noțiunea de „producere” înglobează și noțiunile de „fabricare”, „extracție”, „preparare”, ori „condiționare” a unui produs ori a unei substanțe stupefiante sau psihotrope.[2
3)Prin fabricarea de droguri trebuie înțeles „potrivit art.2 litera k) din Legea 339/2005, toate operațiunile, altele decât producția, care permit obținerea de substanțe stupefiante sau psihotrope, inclusiv purificarea și trasnformarea substanțelor stupefiante ori psihotrope în alte substanțe stupefiante sau psihotrope cuprinzând de asemenea, fabircarea preparatelor, altele decât cele care sunt efectuate pe baza prescripției medicale într-o farmacie.[3]
4)Prin experimentarea drogurilor se înțelege pe de o parte „experiențele (operațiuni de dozare, combinare, încercare) efectuate cu droguri în scopul înzestrării cu calități dezirabile ființei umane, iar pe de altă parte, noțiunea de experimentare se referă la faptul de a încerca prin experiențe asupra animalelor de laborator videcarea unei boli prin folosirea drogurilor[4]. Așadar, experimentarea drogurilor poate fi autorizată doar în scop medical (pentru tratarea oamenilor) sau în medicina veterinară în scop științific, în baza unei autorizații emise de organul competent.
5)Prin extragerea drogurilor trebuie să înțelegem procesul de scoatere sau separare a drogurilor din plantele sau substanțele care conțin droguri.
6)Prin prepararea drogurilor se înțelege activitatea prin care sunt amestecate mai multe substanțe ce conduc la nașterea sau crearea unui anumit drog. „Prepararea drogurilor, ca infracțiune, nu trebuie confundată cu amestecarea unor produse care, consumate, pot avea efecte asemănătoare cu cele ale unor droguri supuse controlului național. De exemplu, amestecarea unei cantități de alcool cu medicamente neuroleptice”.
7)Prin transformarea drogurilor se înțelege operațiunea prin care, cu ajutorul unor reacții chimice la care se folosesc precursori, un drog dă naștere unui alt drog. Spre exemplu din morfină se face heroină.
8)Oferirea drogurilor înseamnă acțiunea prin care o persoană, îi pune la dispoziția altei persoane, în mod gratuit, un drog. Chiar dacă persoana care îi oferă alteia un drog, face acest lucru total dezinteresat material, în cauză se va săvârși infracțiunea de trafic intern de droguri. De ce? Ei bine, răspunsul poate părea evident. Una dintre modalitățile de operare a traficanților de droguri prin care își racolează clienții este întocmai oferirea aparent „dezinteresată” de droguri unor persoane care nu au mai consumat. În acest fel, sunt necesare doar câteva doze pentru a instaura dependența. În acest fel, persoana respectivă va deveni în timp foarte scurt clientul fidel al traficantului care la momentul inițial îi oferise „dezinteresat” un drog.
Întrebare: Dacă achiziționez droguri pentru consumul propriu și împart drogurile cu soția mea, săvârșesc infracțiunea de trafic intern de droguri?
Răspunsul este da. Dacă achiziționezi droguri pe care le împarți cu orice altă persoană, independent de calitatea acesteia și independent de resortul care te înmână să faci acest lucru, vei săvârși atât infracțiunea de trafic intern de droguri, cât și infracțiunea de deținere în vederea consumului propriu de droguri.
9)Punerea în vânzare de droguri desemnează activitatea prin care o persoană vinde drogurile prin intermediari. Așadar, în aceasta situație, persoana care are drogurile, nu le vinde personal, ci se folosește de curieri, intermediari, plasează drogurile în cluburi etc.
10)Vânzarea de droguri desemnează activitatea prin care o persoană transferă „dreptul de proprietate” asupra drogurilor, fie de la un traficant la altul, fie de la traficant la consumator, în toate cazurile în schimbul unui preț.
11)Livrarea de droguri cu orice titlu desemnează activitatea de remitere a unui drog, independent dacă activitatea de livrare este sau nu remunerată.
12)Trimiterea de droguri desemnează fapta persoanei care expediază fie prin intermediul serviciilor poștale, curierat sau alte asemenea mijloace.
13)Transportul de droguri desemnează operațiunea prin care drogurile sunt deplasate dintr-un loc în altul, dintr-o localitate în alta sau dintr-o țară în alta prin intermediul trenurilor, autoturismelor, navelor, aeronavelor, bărci, animale de tracțiune etc.
14)Procurarea de droguri desemnează activitatea prin care o anumită persoană, fie prin intermediul cunoștințelor pe care le are în rândul traficanților, fie prin alte mijloace, obține droguri pentru altă persoană.
15)Cumpărarea de droguri desemnează activitatea prin care drogurile sunt achiziționate contra unui preț. „fapta inculpatului A.D.C de a achiziționa trei doze de heroină pentru el și pentru alți doi prieteni în vederea consumului, fiind prins de către organele de poliție în timp ce aceștia se îndepărtau spre locul unde urmau să consume drogurile constrituie infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea cumpărării prevăzută de dispozițiile art.2 alin.1și2 și infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea 143/2000 și nu doar infracțiunea prevăzută de art.4 din aceeași lege, întrucât drogurile au fost cumpărate nu numai pentru consum propriu, ci si pentru a fi oferite altor persoane”. [5]
16)Deținerea de droguri înseamnă posesia sau stăpânirea drogurilor. Deținerea drogurilor poate fi licită, în cazul persoanelor care efectuează un tratament, când acestea sunt eliberate în baza unei rețete medicale, cum ar fi în cazul medicamentelor incluse în categoria drogurilor ce se află în depozite sau farmacii etc, sau ilicită, atunci când nu ne aflăm în aceste situații.
În această modalitate, drogurile sunt deținute în vederea traficării și nu în vederea consumului propriu. În situația în care deținerea drogurilor are ca scop consumul propriu, se reține infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea 143/2000.Deținerea drogurilor în vederea traficării poate fi determinată inclusiv prin raportare la cantitatea de droguri deținută. Astfel, o cantitate mare de droguri va atrage reținerea infracțiunii de trafic. Dacă o persoană care deține droguri pentru consumul propriu, efectuează și activități specifice traficului de droguri, în cauză se vor reține două infracțiuni, respectiv traficul de droguri și deținerea în vederea consumului propriu.
17)Alte operațiuni privind circulația drogurilor: Pentru că imaginația traficanților poate fi mare, legiuitorul a dorit să incrimineze pe această cale orice alte operațiuni privind drogurile: schimbul de droguri, intermedierea, nerestituirea în condițiile legii a unor medicamente incluse în categoria drogurilor care inițial fuseseră dobândite în mod legal, precum și orice alte asemenea acțiuni.
Diferența dintre cele două alineate reglementate în cuprinsul art. 2 din Legea 143/2000 vizează categoria drogurilor din care fac parte. Respectiv, realizarea elementului material în una sau mai multe modalități prevăzute la art 2 alin.1 va atrage reținerea infracțiunii de trafic de droguri de risc cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani de închisoare în timp ce realizarea elementului material în una sau mai multe modalități în privința drogurilor de mare risc, va atrage reținerea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 cu limite de pedeapsă între 5 și 15 ani de închisoare.
Prin Decizia 3/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că „săvârșirea în aceeași împrejurare, a unei singure acțiuni dintre cele enumerate în alin.1al acestui articol, care are ca obiect atât drogurile de risc, cât și drogurile de mare risc, reprezintă o infracțiune simplă, ca formă a unității naturale de infracțiuni prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000. ”
Spre exemplu, dacă o persoană vinde atât droguri de risc cât și droguri de mare risc, nu se va reține un concurs între două infracțiuni respectiv art.2 alin.1și art 2 alin.2 din Legea 143/2000, ci se va reține varianta agravantă, respectiv o singură infracțiune art.2 alin.2 din Legea 143/2000.
Determinarea obiectului infracțiunii de trafic de droguri, respectiv dacă substanța sau planta respectivă este sau nu drog si face parte din categoria drogurilor de risc sau de mare risc, se realizează prin intermediul constatărilor tehnico-științifice sau expertiză.
II.Traficul internațional de droguri – Art.3 din Legea 143/2000:
„(1)Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
Întrebare: Poate fi reținută infracțiunea de trafic internațional de droguri prevăzută deart.3 din Legea 143/2000 în concurs cu infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută de art.271 din Codul vamal?
Răspunsul este nu. Maniera de reglementare a normei de incriminarea din cuprinsulart.271 din Codul vamal, respectiv condiția atașată ca elementului material „să nu prevadă o pedeapsă mai mare”, transează natura existenței unui concurs de calificări și nu a unui concurs de infracțiuni. În această situație conflictul dintre cele două norme se soluționează după regula subsidiarității. Prin urmare, în această situație, se va reține o singură infracțiune și nu un concurs de infracțiuni, urmând ca infracțiunea incidentă să se determine în funcție de fapta pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa cea mai grea.
Însă, în raport de modificările aduse recent pe calea Legii 45/2023 prin care au fost majorate pedepsele pentru infracțiunile de trafic de droguri, la acest moment, atât pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc cât și pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, limitele de pedeapsă sunt mai mari în cadrul Legii 143/2000, față de cele reglementate de dispozițiileart.271 din Codul Vamal ( de la 3 la 12 ani)
De menționat că, anterior modificărilor aduse prin Legea 45/2023, în cazul introducerii în țară a drogurilor de risc, limitele de pedeapsă erau de la 3 la 10 ani. Prin urmare, în forma vechii reglementări, în situația în care traficul international de droguri avea ca obiect drogurile de risc, fapta era încadrată în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.271 alin.1din Codul vamal.
Întrebare: Dacă transport droguri de risc sau de mare risc de pe teritoriul altui stat, pe teritoriul României și ulterior le transport pe teritoriul României până la destinație, am săvârșit infracțiunea de trafic international de droguri sau infracțiunea de trafic intern de droguri?
Răspuns: În această situație, ai săvârșit două infracțiuni, atât infracțiunea de trafic intern de droguri prevăzută de art.2 din Legea 143/2000,cât și infracțiunea de trafic international de droguri prevăzută de art.3 din Legea 143/2000.
Astfel, prin Decizia 15/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul specializat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că „Îninterpretarea dispoziţiilor art.2 şi art 3 din Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.2 din Legea 143/2000 cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).”
III.Deținerea de droguri pentru consum propriu – Art.4 din Legea 143/2000:
„(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept,se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc,pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”
Spre deosebire de celelalte infracțiuni, în cazul infracțiunii de deținerea drogurilor în vederea consumului propriu, subiectul activ este calificat și poate fi doar un consumator de droguri, fie că acesta este ocazional sau dependent. Consumul de droguri nu este incriminat în mod autonom. Ceea ce reprezintă infracțiune este deținerea drogurilor în vederea consumului.
Întrebare: Dacă am fost prins conducând sub influența drogurilor și mi s-a întocmit dosar penal pentru conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 din Codul penal, mi se va face dosar penal și pentru consumul drogurilor?
Răspunsul este NU. Legiuitorul român nu a incriminat consumul drogurilor ca infracțiune distinctă. Ceea ce constituie infracțiune este deținerea drogurilor în vederea consumului propriu.
Prin urmare, dacă asupra ta au fost găsite și droguri, în această situație vei fi cercetat pentru ambele infracțiuni, respectiv și pentru conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 din Codul penal și pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu prevăzută de art.4 din Legea 143/2000.
Întrebare: Dar dacă spun că drogurile respective nu erau destinate consumului propriu?
Răspuns: Ei bine, o astfel de apărare te poate încurca mai mult decât îți imaginezi. Deținerea ilicită a drogurilor nu poate avea decât două scopuri, fie pentru consumul propriu, fie pentru traficare. Prin urmare, dacă deții droguri dar afirmi și dovedești (pe calea unei expertize toxicologice) că nu sunt destinate consmului propriu, înseamnă că drogurile sunt deținute pentru trafic,ceea ce îți va îngreuna în mod semnificativ situația juridică.
IV.Organizarea sau tolerarea consumului ilicit de droguri-Art. 5 din Legea 143/2000
„Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Spre deosebire de celelalte infracțiuni examinate, în cuprinsul art.5, legiuitorul nu mai face distincție între droguri de risc și droguri de mare risc.
1.Punereala dispoziție a unui locuințe, a unui local sau a unui loc amenajat, înseamnă a oferi cu sau fără bani unor persoane asemenea spații cu scopul consumului de droguri în mod colectiv.
Pentru a fii incidentă această infracțiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
a)Întâlnire a mai multor persoane în locațiile enumerate de norma de incriminare. Așadar, nu este suficientă întâlnirea întâmplătoare a mai multor persoane, ci este necesar ca locurile respective să fie cunoscute ca fiind locuri destinate întâlnirii persoanelor care consumă droguri. Nu este necesar nici măcar ca persoanele respective să se întâlnească concomitent în acele locuri, însă trebuie sa aibă reprezentarea că mergând în acel loc se pot întâlni cu alte persoane pentru a consuma droguri.
b)Persoanele se întâlnesc pentru a consuma, fără drept, drogurile (spre exemplu: sunt categorii de persoane care au dreptul să consume droguri. Este cazul pacientul care se duce la cabinetul medical pentru a-i fi administrată doza de morfină, eliberată în baza unei rețete medicale,).
2.Tolerarea consumului ilicit de droguri desemnează permisiunea sau acceptul expres ori tacit pentru a se consuma droguri în locurile descrise în norma de incriminare.
În privința condiției ca în locul în care se consumă ilicit drogurile să aibă acces publicul, doctrina și practica judiciară[6] au statuat în sensul că această condiție nu se referă la „locuință”,care prin destinație, în mod evident, nu este destinată publicului.
V.Prescrierea, eliberarea sau obținerea drogurilor de mare risc în mod ilicit – Art. 6 din Legea 143/2000
„(1)Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu pedeapsa prevăzută laalin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau aunei reţete medicale falsificate.
(3)Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzutela alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.”
Subiectul activ (autorul) acestei infracțiuni este unul calificat. În varianta din cadrul alin.1, subiectul activ este medical.
În varianta de la alin.2 subiectul activ calificat este farmacistul sau persoana care are dreptul să elibereze respectivele medicamente.
Mai mult, în cuprinsul alin.2 constatăm existența a două ipoteze distincte:
În prima ipoteză, farmacistul, primind rețeta eliberată în condițiile alin.1 își dă seama că persoana nu prezintă acele diagnostice, ori diagnosticele prezentate nu necesită medicamentul prescris, dar cu toate astea procedează la eliberarea medicamentului.
În a doua ipoteză, farmacistul, sau persoana competentă să elibereze medicamentul, primind rețeta își dă seama că aceasta este falsă și cu toate astea, eliberează medicamentul solicitat.
Mai trebuie să știi că prescripția medicală pentru preparatele stupefiante și psihotrope se emite în patru exemplare, destinate pacientului, farmaciei, casei de asigurări de sănătate și unul care rămâne în carnetul de prescripții al medicului.
VI.Administrarea ilicită de droguri de mare risc- Art. 7 din Legea143/2000
„Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Norma de incriminare are în vedere situația în care, unei persoane, îi sunt administrate consimțit sau nu, droguri de mare risc. Mijloacele folosite pot fi atât prin acte de inducere în eroare (turnarea unui drog de mare risc de către autor cu intenție, în paharul victimei; cât și prin acte de violență etc.
VII.Îndemnul la consumul ilicit de droguri Art. 11 din Legea 143/2000
„Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”.
Această infracțiune incriminează conduita de încurajare a unor persoane să consume în mod ilicit droguri. Îndemnul poate fi realizat atât prin incurajări, stimulări, rugăminți, promisiuni, oferirea unor sume de bani etc.
Spre exemplu „fapta inculpatului de a îndemna o altă persoană să consume morfină, drog de mare risc, cu expresia *trage și tu* fiind însă refuzat de către acesta din urmă constituie infracțiunea de îndemn la consumul ilicit de droguri”[7]
Pedepse trafic de droguri
VIII.Circumstanțele agravante – Art. 13 din Legea 143/2000
(1) Cu privire la infracţiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii:
a) persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii,atribuţii în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tineri idesfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-10;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor.
(2) În cazul circumstanţei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de învăţământ ori în locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative,sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii.
În privința efectului circumstanțelor agravante, dispozițiile art.13 din Legea 143/2000 ne trimit la tratamentul circumstanțelor agravante reglementate în cuprinsulart.78 din Codul penal. Prin urmare, cu excepția situației prevăzute în cuprinsulart.13 alin.2 din Legea 143/2000, când faptele au fost săvârșite într-o instituție de învățământ sau locuri în care tinerii desfășoară activități educative (când la maximul special se poate adăuga un spor ce nu poat edepăși 5 ani), în toate celelalte cazuri, în care este incidentă circumstanța agravantă, instanța va aplica o pedeapsă până la mixumul special.
Dacă maximul special este apreciat ca fiind neîndestulător, în cazul pedepsei cu închisoarea se poate adăuga un spor de până la 2 ani, care însă nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzi penale, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
a)Săvârșirea unei fapte prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art.143/2000 de către o persoană care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice,iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții:
Spre exemplu,în situația în care fapta a fost săvârșită de un polițist, un magistrat, notar,deputat, parlamentar, funcționari din penitenciare etc cu condiția atașată ca „fapta să fi fost comisă în exercitarea funcției”, atrage și reținerea circumstanței agravante.
b)Săvârșirea unei fapte prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art.143/2000 de către un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor.
Încă de la început, constatăm că această circumstanță agravantă are în vedere două categorii de persoane, respectiv: un cadru medical, sau o persoană care are atribuții în lupta împotriva drogurilor.
Pentru a determina aria de aplicare a circumstanței agravante, vom avea în vedere dispozițiile art903 litera f) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care definesc sintagma „cadru medical” astfel „medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical generalist, asistentul medical şi moaşa potrivit art. 653 sau o persoană considerată cadru medical conform legislaţiei statului membru în care se efectuează tratamentul”
Prin urmare, ne putem întrebarea dacă, orice faptă din cuprinsul dispozițiilor Legii 143/2000 săvârșită în orice împrejurare de către un cadru medical va conduce la reținerea circumstanței agravante? Sau numai acele fapte săvârșite de cadrul medical în exercitarea atribuțiilor de serviciu?
În opinia mea, orice faptă prevăzută de dispozițiile Legi 143/2000 săvârșită de un cadru medical va putea atrage reținerea circumstanței agravante, independent de contextul în care a fost săvârșită fapta. În acest sens, spre deosebire de litera a) unde legiuitorul condiționează săvârșirea faptei de împrejurarea că persoana se află în exercitarea funcției la momentul comiterii infracțiunii, la litera b) nu mai regăsim o astfel de limitare a sferei de aplicare.
În privința celei de-a doua categorii, respective persoanele care au, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor, întră în această categorie, persoanele care deși u lucrează într-o instituție a statului, activează în cadrul unui ONG, asociații, fundații etc care au ca obiectiv lupta împotriva drogurilor.
IX. Cauza de nepedepsire -Art.14 din Legea 143/2000:
„Nu se pedepseşte persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9şi care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor participarea sa la comiterea infracţiunii, contribuind astfel la identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi.”
Dispozițiileart.14 din Legea 143/2000 reglementează o cauză de impunitate. Prin urmare, nu va fi pedepsită persoana care desi a participat la săvârșirea unei fapte dintrecele enumerate la art.2-9, denunță fapta respectivă mai-nainte ca organele de urmărire penală să afle de săvârșirea acesteia, facilitând astfel tragerea la răspundere penală. Așadar condiția este ca persoana care formulează denunțul să fi participat la săvârșirea respectivei fapte.
X. Cauza de reducere a limitelor de pedeapsă – Art. 15 din Legea 143/2000
„Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”
Dacă denunțul este formulat după terminarea urmăririi penale, inculpatul nu mai poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedepasă, însă dacă denunțul său a fost eficient, această împrejurare poate fi reținută ca circumstanță atenuantă judiciară
Așadar, spre deosebire de cauza de impunitate din cuprinsul art.14, în cazul dispozițiilor art.15din Legea 143/2000, nu este necesar ca persoana care formulează denunțul să fi participat la fapta denunțată. Însă, pentru a beneficia de reducerea la jumătate a pedepsei, este necesar ca persoana denunțată să nu fi fost deja identificată și cercetată pentru aceeași faptă denunțată.
În concluzie, să fii cercetat pentru o infracțiune prevăzută în cuprinsul Legii 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, poate fi cu adevărat un moment cumpănă din viața ta. Consecințele drogurilor se răsfrâng în toate planurile vieții tale, atât social, familial, sănătății, dar și al carierei, iar riscul ca la sfârșitul dosarului să primești o pedeapsă cu două cifre nu poate fi neglijat. Prin urmare, trebuie să tratezi această situație cu maximă seriozitate și să alegi să fii ajutat de un avocat specializat în drept penal.
Avocatul tău poate fi cel mai mare aliat în această situație, asigurându-se că drepturile tale sunt respectate și că vei obține rezultatul pe care ți-l dorești. Dacă te afli într-o astfel de situație sau ai nevoie de asistență juridică, nu ezita să ne consulți. Echipa noastră de avocați specializați în dreptul penal este aici să lupte alături de tine.
[1] V. Dobrinoiu, N. Contea,Drept Penal, Partea Specială, București 2002 pagina.495
[2] Gh Diaconescu, Infracțiunile în legile speciale și legile extrapenale, Ed. ALL București,1996, pagina 573
[3] idem
[4] Traficul și consumul Ilicit de Droguri- Studiu de legislație, doctrină și jurisprudență- Ioan Gârbuleț pagina 105
[5]Traficul și consumul Ilicit de Droguri- Studiu de legislație, doctrină și jurisprudență- Ioan Gârbuleț pagina 111 cit. ICCJ, Secția Penală, Decizia nr.4864 din23.08.2006
[6] ICCJ- Secția Penală, Decizia 2096/2003
[7]Traficul și consumul Ilicit de Droguri- Studiu de legislație, doctrină și jurisprudență- Ioan Gârbuleț pagina 203 cit. ICCJ, Secția Penală, Decizia nr.6477 din 16.11.2005
Autori:
av. Ada Radu
av. Vlad Ionuț Popovici